Piața Financiară Internațională

4.1. Funcţiile relaţiilor financiar-valutare internaţionale

Relaţiile economice internaţionale se desfăşoară sub forma unor schimburi de mărfuri şi servicii între firme situate în state diferite sau chiar între state ca atare. Orice schimb de bunuri sau utilităţi presupune un proces de transfer de proprietate care se face, de regulă, contra unei alte utilităţi, dar, de cele mai multe ori, contra unei mărfi universal valabile – banii, monede cu circulaţie şi garanţie internaţională.

Pe această cale, între economiile naţionale se creează raporturi băneşti, ca urmare a participării la circuitul economic mondial, care asigură o anumită distribuire şi chiar redistribuire a produsului mondial de bunuri şi servicii – denumite generic relaţii valutare şi financiare.

Relaţiile financiar valutare cuprind atât legăturile derivate din schimburile de mărfuri, cât şi relaţiile de credit internaţional şi transferurile de capital, asigurările internaţionale etc.

Prima condiţia a unor astfel de relaţii constă în existenţa unui anumit mijloc de plată recunoscut şi acceptat de toate economiile naţionale, adică a unei monede sau valute cu circulaţie internaţională, garantată de un anumit for-stat sau organizaţie cu o bancă specializată în acest scop şi acceptată sau recunoscută de alte state, toate acceptând convertibilitatea acesteia în bunuri şi servicii sau chiar în aur.

Participarea statelor şi diferitelor organisme la activitatea de schimburi economice internaţionale atrage după sine formarea relaţiilor financiar-valutare ca relaţii băneşti exprimate în diferite valute.

Relaţiile financiare internaţionale contribuie la realizarea circuitului economic mondial dintre economiile naţionale şi diferitele instituţii şi organisme internaţionale privind schimburile de mărfuri, schimburile de servicii, cooperarea tehnico-ştiinţifică, internaţională, constituirea şi utilizarea resurselor financiare de creditare şi finanţare.

O funcţie importantă a relaţiilor financiar-valutare o constituie conţinutul economic al relaţiei de repartiţie care are loc pe plan internaţional.

Astfel, prin relaţiile financiare internaţionale se realizează dezvoltarea şi modernizarea economiilor şi acţiunilor social-culturale naţionale, sprijinirea ţărilor în curs de dezvoltare, acordarea de ajutoare, împrumuturi pentru diferite termene, participarea la diferite organizaţii şi instituţii internaţionale.

Resursele financiare care stau la baza relaţiilor financiare internaţionale se constituie din disponibilităţile caselor de economii şi ale băncilor, din resursele băneşti ale agenţilor economici, resursele financiare ale diferitelor instituţii şi organisme internaţionale, resursele financiare existente la nivelul guvernelor.

O altă funcţie o reprezintă relaţia de creditare privind constituirea şi repartizarea resurselor de creditare pe plan internaţional. Resursele de creditare se constituie de la organismele bancare naţionale şi internaţionale, de la persoane juridice şi fizice. Creditele se acordă pentru diferite scopuri pe termen scurt, mijlociu şi lung.

Aceste funcţii se realizează prin sistemul financiar-valutar, care se ocupă cu constituirea şi dirijarea resurselor financiar-valutare, potrivit principiilor şi normelor în vigoare.

Sistemul financiar-valutar internaţional este format din Fondul Monetar Internaţional (FMI), Banca Reglementelor Internaţionale (BRI), Banca Internaţională de Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD); Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), precum şi din sistemele financiar-bancare constituite la nivelul fiecărei ţări membre la unul din organismele bancare menţionate.

4.2. Finanţarea şi creditarea internaţională

4.2.1. Operaţiuni de finanţare internaţională

Finanţarea reprezintă totalitatea mecanismelor, tehnicilor şi a instrumentelor prin care sunt procurate mijloacele băneşti necesare pentru realizarea unor activităţi economico-sociale, în particular, a afacerilor [8].

Pentru realizarea unor obiective de importanţă deosebită, realizare ce necesită a se face într-un termen lung, diferite instituţii economice, financiare, politice sau chiar persoane private dintr-o ţară au nevoie de fonduri financiare din afara ţării lor.

Fondurile necesare se găsesc la bănci, consorţii sau instituţii financiare internaţionale.