Piața Valutară Internațională

1. Piaţa valutară internaţională: conţinut, funcţii, , participanţi, segmentarea pieţei.

Piaţa valutară internaţională implică mecanisme (acorduri, procedee) conform cărora se realizează tranzacţii între vânzătorii şi cumpărătorii de valute. Pe pieţele valutare se realizează convertirea unei monede în alte. Necesitatea unor astfel de operaţiuni este determinată de lipsa unui mijloc unic de plată, care ar putea servi drept mijloc internaţional de schimb la operaţiunile economice internaţionale.

În dependenţă de volumul, caracterul operaţiunilor valutare şi cantitatea valutelor utilizate, pieţele valutare se divizează în :

- globale;

- regionale;

- interne.

Pieţele valutare globale sunt concentrate în centrele financiare mari ale lumii (Londra, New-York, Tokyo, Frankfurt pe Main, Paris). Pe pieţele valutare regionale se realizează operaţiuni cu un număr anumit de valute convertibile, iar piaţa valutară internă nu este altceva decât piaţa unui stat.

Piaţa valutară internaţională cunoaşte o dezvoltare considerabilă de la instaurarea cursurilor de schimb flotante, tranzacţiile atingând sume colosale. S-a determinat că valoarea tranzacţiilor pe această piaţă într-o singură săptămână este echivalentă cu valoarea comerţului internaţional dintr-un an întreg. Pe piaţa valutară internaţională cursurile valutare scapă din ce în ce mai mult de sub stăpânirea autorităţilor monetare, deoarece rezervele băncilor centrale sunt insuficiente pentru a influenţa în mod durabil evoluţia cursului valutar. Autorităţile monetare sunt capabile să frâneze mişcările acestor cursuri, dar nu le pot opri şi, cu atât mai mult, nu le pot inversa.

Dezvoltarea PVI este determinată de influenţa a doi factori: în primul rând, de liberalizarea operaţiunilor valutare şi de creşterea nivelului de transparenţă a pieţelor naţionale, în al doilea rând, de încadrarea tehnologiilor moderne în operaţiunile pe piaţa valutară.

Sistemele informaţionale ale principalelor bănci, care sunt legate între ele prin sisteme electronice, efectiv au format piaţa valutară interbancară globală, unde operaţiunile se realizează 24 de ore din 24. Drept urmare a crescut transparenţa pieţei, ce a permis diminuarea considerabilă a spread-ului între cursul de cumpărare şi de vânzare a valutei. Primele exemple de utilizare a tehnologiei de internet pe PV au apărut la mijlocul anilor ’90, iar utilizarea lor activă s-a început în anul 2000.

Trăsăturile caracteristice ale PVI sunt următoarele:

- nu este caracterizată printr-un loc concret de realizare a tranzacţiilor – ele sunt desfăţurate peste tot;

- nu are un timp concret de lucru – tranzacţiile se desfăşoară 24 ore din 24

- nu dispune de un organ de reglementare – cursurile se determină exclusiv de cerere şi ofertă;

- este caracterizată de un număr considerabil de participanţi şi un volum mare de operaţiuni;

- este cea mai rapidă şi lichidă piaţă – tranzacţiile se realizează în câteva secunde.

Datorită acestor caracteristici, piaţa valutară se consideră cea mai obiectivă piaţă, deoarece participanţii trebuie să opereze cu sume considerabile pentru a putea direcţiona cât de cât cursurile pe această piaţă în scopurile sale.

Printre tendinţele pieţei valutare internaţionale pot fi menţionate următoarele:

1. Majorarea volumului operaţiunilor valutare este legat de transferurile financiare determinate de tranzacţiile speculative şi nu de transferurile legate de deservirea comerţului internaţional;

2. Dezvoltarea tehnologiilor informaţionale moderne, care permit zi de zi timp de căteva minute transferarea mijloacelor între centrele financiare ale lumii. SWIFT-ul în afară de transferurile interbancare confirmă tranzacţiile valutare.

3. Liberalizarea pieţei valutare a mai multor ţări şi în special în condiţiile decontărilor on-line. Aceasta determină majorarea fluxurilor valutare, dar totodată majorează posibilităţile unor speculaţii.