Piețe de Capital și Burse de Valori

Curs
9.5/10 (2 voturi)
Domeniu: Finanțe
Conține 1 fișier: pdf
Pagini : 50 în total
Cuvinte : 27138
Mărime: 661.34KB (arhivat)
Cost: Gratis

Cuprins

1. Pieţe financiare

1.1.Scurt istoric;

1.2.Aspecte introductive;

1.3. Rolul şi tendinţele pieţei financiare;

1.4. Inovaţia financiară;

1.5. Teoria eficienţei pieţelor financiare;

1.6. Structura pieţei financiare;

1.7. Rolul pieţelor de capital în finanţarea economiei;

1.8. Pieţele financiare internaţionale;

2.Finanţarea companiilor inovative împotriva riscului

2.1. Capitalul de risc şi crearea companiilor inovative;

2.2. Capitalul de risc şi performanţa companiilor europene inovative;

3. Indicii bursieri

3.1.Istoricul indicilor bursieri;

3.2.Clasificarea indicilor bursieri;

3.3.Metodologia determinării indicilor bursieri;

3.4.Semnificaţia indicilor bursieri;

4. Instrumentele financiare

4.1.Noţiuni, clasificare şi caracteristici;

4.2.Clasificarea valorilor mobiliare;

4.3.Relaţia dintre rentabilitatea titlurilor individuale şi rentabilitatea pieţei;

4.4.Manipularea acţiunilor;

4.5. Rata rentabilităţii şi riscurile valorilor mobiliare;

5. Guvernarea corporativă

5.1.Scurt istoric;

5.2.Conceptul de guvernare corporativă;

5.3. Implementarea unui sistem de conducere corporativ;

6. Organizarea şi reglementarea bursieră

6.1.Conceptul de bursă;

6.2.Regimul juridic;

6.3.Reglementarea burselor;

6.4.Managementul bursei;

6.5.Membrii bursei;

6.6.Societăţile de bursă;

6.7.Agenţii de bursă;

6.8.Formarea şi conduita agenţilor de bursă;

6.9.Sistemele de tranzacţii;

6.10.Informatizarea burselor;

7.Piaţa internaţională de capital

7.1.Conceptul de piaţă internaţională de capital;

7.2.Obligaţiunile internaţionale;

7.3.Acţiunile internaţionale;

7.4.Derivatele;

7.5.Organizarea burselor pe plan internaţional;

7.6.România pe pieţele internaţionale de capital;

Extras din document

1. PIEŢE FINANCIARE 1.1. Rolul şi tendinţele pieţei financiare Piaţa financiară joacă un rol important în atingerea şi menţinerea echilibrului economic naţional prin alocarea eficientă a economiilor în investiţii private şi publice, interne sau externe folosindu-se de „intermediarii financiari”: băncile comerciale, pe piaţa monetară şi valutară; societăţile de servicii de investiţii financiare, pe piaţa de capital; societăţile de asigurări, pe piaţa asigurărilor sau folosindu-se de investitorii instituţionali (bănci comerciale, societăţi de economii, de asigurare, de investiţii, fonduri mutuale), prin intermediul titlurilor lor indirecte (certificate de depozit, livrete de economii, poliţe de asigurare, certificate de investitor etc). În timp ce, pe segmentul primar, piaţa financiară asigură numai transferul de capital intermediat sau indirect, pe segmentul secundar piaţa financiară asigură toate transferurile de capital. Structurile financiare şi bancare au cunoscut, începând cu anii ’80 şi ’90 ai secolului trecut, o cvadruplă explozie – la nivel juridic, geografic, structural şi tehnic. 1.1.1. Dereglementarea Mişcarea internaţională de deregulation (dereglementare) a izbucnit în Statele Unite, ca urmare a ideilor şi politicii economice ale preşedintelui Reagan. Ea a condus, începând cu anul 1981, la crearea a numeroase produse şi tehnici, în special, în domeniul bancar şi financiar, propagându-se în toate ţările industrializate unde, în faţa acerbei concurenţe internaţionale, a condus la modernizarea structurilor rigide: au fost reformate bursele; au fost autorizate produse financiare existente mai înainte pe europiaţă, dar interzise în Marea Britanie, Franţa, Germania şi Japonia; au fost introduse obligaţiunile cu rată variabilă; s-au creat peste tot pieţe de financial futures (pieţe la termen de instrumente financiare) şi opţiuni. „În cinci ani, lumea financiară internaţională a evoluat mai mult decât în cincizeci; autorităţile ţărilor industrializate refuzaseră până atunci orice reformă profundă, domeniul financiar părând că necesită un anumit conformism – părere total greşită, un respect al tradiţiilor, chiar dacă finanţele moderne sunt, înainte de toate, oportuniste.”

1.1.2. Mondializarea Datorate probabil dereglementării, finanţele devin mondiale – fără frontiere. Dereglementarea – scoaterea progresivă a controlului schimburilor – permite mişcarea capitalurilor către locurile cele mai avantajoase, cu riscul de a face rapid arbitraje dacă ele se schimbă. De exemplu, mondializarea a permis utilizarea foarte largă a swapsurilor de către întreprinderi sau, ca în cazul Statelor Unite, gestionarea fondurilor de pensii prin investiţii în afara ţării. Pieţele financiare au început să funcţioneze 24 de ore pe zi astfel că, un european, poate trata seara cu New York-ul şi dimineaţa cu Tokyo. Orientarea către cotaţiile continue va determina, poate, ca finanţiştii să lucreze ca muncitorii din uzine, în trei schimburi pe zi. 1.2. Teoria eficienţei pieţelor financiare 1.2.1. Contribuţii teoretice Începând cu 1970, prin studiile lui Eugene Fama, cărora le-a urmat o sinteză în 1991, prin cele ale lui Jensen din 1978, ale lui Grossman şi Stiglitz din 1980 ş.a. a fost adusă în dezbaterea teoretică tema eficienţei pieţelor financiare, formulându-se problema dacă pieţele financiare au propria lor „inteligenţă”. În această privinţă pot fi identificate trei mari tendinţe în rândul celor care încearcă să analizeze comportamentele pieţelor financiare: a) teoria unei pieţe a hazardului (random walk theory), potrivit căreia întreaga fluctuaţie a pieţelor financiare este aleatorie; b) teoria şcolii „fundamentaliste”, potrivit căreia orice fluctuaţie este rezultatul unui ansamblu inteligibil, în baza căruia se pot face evaluări; c) analiza tehnică şi cartografică ai căror susţinători adoptă o poziţie intermediară, pe care o putem numi diagnostic şi care, respingând cercetarea factorilor explicativi ai evaluării cursului activelor financiare, consideră că orice activ nu are altă valoare posibilă decât preţul stabilit de piaţă. O teorie particulară este cea a „raţionalităţii mimate”, elaborată de André Orléans care, deosebit de autorii neoclasici, consideră că imitaţia sau mima este, în anumite condiţii, un comportament raţional. De exemplu, un market maker se comportă raţional atunci când, văzând cum creşte cursul unui titlu, ignoră întreaga situaţie financiară a întreprinderii şi, pentru a urma mişcarea altor operatori, mai degrabă cumpără decât să nu cumpere. 1.2.2. Conceptul de eficienţă a pieţelor financiare Tipurile de eficienţă a pieţei financiare formulate până în prezent sunt: a)eficienţa alocărilor, formulată în cadrul teoriei neoclasice a echilibrului general şi aparţinând lui Vilfredo Pareto, potrivit căreia piaţa eficientă este piaţa în care preţul constituie un semnal fiabil pentru alocarea resurselor şi care se formează astfel încât să egalizeze randamentul marginal pentru toate alocările de fonduri; b)eficienţa operaţională (competiţională), potrivit căreia concurenţa în condiţii de atomicitate a agenţilor economici (se adoptă şi alte ipoteze restrictive) este cea care realizează cea mai eficientă alocare a resurselor; c)eficienţa informaţională, elaborată de Eugène Fama, potrivit căreia preţul reflectă din plin toate informaţiile disponibile cu privire la un eveniment. S-ar putea spune că o piaţă financiară este eficientă (în sensul informaţional al termenului) din momentul în care preţurile pe această piaţă integrează instantaneu ansamblul informaţiilor pertinente şi necesare evaluării activelor financiare. Această teorie a eficienţei priveşte atât piaţa bursieră, cât şi pe cea valutară. Preţul reflectă o eficienţă slabă atunci când înglobează toate informaţiile trecute, o eficienţă semiforte atunci când adaugă informaţiilor trecute şi pe cele prezente (publicabile în mod curent) şi o eficienţă forte atunci când înglobează şi informaţiile cu caracter privat, privilegiat sau confidenţial disponibile numai decidenţilor din firmă, celor iniţiaţi (insider trading). În ipoteza de piaţă eficientă (Efficient Market Hypothesis = EMH), investitorii au încredere în preţul de piaţă, deoarece reflectă valoarea justă şi oferă condiţii echivalente în procesul de tranzacţionare a titlurilor financiare. 1.3. Structura pieţei financiare

Circuitul activelor financiare se desfăşoară între ofertanţii de fonduri (investitori) şi beneficiarii acestora, tranzacţiile având loc pe piaţa financiară. Piaţa financiară este alcătuită din două componente, având în vedere tipul activelor financiare care se negociază şi mecanismul prin care acestea sunt introduse în circuitul financiar: a) piaţa monetară. Pe piaţa monetară naţională se efectuează tranzacţii monetare, în moneda naţională, între rezidenţii aceleiaşi ţări. Piaţa monetară este piaţa pe care băncile se împrumută între ele, pe termen scurt. Apariţia acestei pieţe se datorează surplusului de încasări pe care le au unele bănci şi surplusului de plăţi pe care le au alte bănci. De la această regulă fac excepţie unele instituţii, cum ar fi CEC-ul sau băncile ipotecare, care sunt, de obicei, debitoare. Prin urmare, piaţa monetară îndeplineşte funcţia de compensare a deficitului cu excedentul de lichiditate pe două căi: 1) prin creditul acordat între bănci; 2) prin cumpărarea, de la diferite bănci, a unor hârtii de valoare specifice pieţei monetare, a căror scadenţă este relativ apropiată şi care prezintă certitudine în ceea ce priveşte transformarea lor în bani lichizi, fără pierderi. O componentă a pieţei monetare este piaţa valutară, pe care se confruntă cererea şi oferta pentru diferite valute, care sunt, atât pentru ofertant, cât şi pentru solicitant, monede străine, schimbul dintre ele urmând să depăşească restricţiile care îngreunează circulaţia internaţională a capitalului; b) piaţa de capital. Piaţa capitalurilor este specializată în intermedierea de tranzacţii cu active financiare care au scadenţe pe termene medii (1-5 ani) şi lungi (peste 5 ani). Prin intermediul ei, sunt satisfăcute nevoile de capital ale solicitanţilor cu disponibilităţile de capital ale ofertanţilor. În general, piaţa capitalurilor măreşte posibilităţile financiare. Principalele funcţii ale pieţelor de capital sunt: - emisiunea şi vânzarea pentru prima dată de titluri financiare ale emitenţilor sau debitorilor către posesorii de capitaluri financiare care doresc să cumpere valori mobiliare; - negocierea de valori mobiliare, cu condiţia ca acestea să fie vândute şi transformate în lichidităţi de primii lor posesori şi mai înainte de scadenţă.

Preview document

Piețe de Capital și Burse de Valori - Pagina 1
Piețe de Capital și Burse de Valori - Pagina 2
Piețe de Capital și Burse de Valori - Pagina 3
Piețe de Capital și Burse de Valori - Pagina 4
Piețe de Capital și Burse de Valori - Pagina 5
Piețe de Capital și Burse de Valori - Pagina 6
Piețe de Capital și Burse de Valori - Pagina 7
Piețe de Capital și Burse de Valori - Pagina 8
Piețe de Capital și Burse de Valori - Pagina 9
Piețe de Capital și Burse de Valori - Pagina 10
Piețe de Capital și Burse de Valori - Pagina 11
Piețe de Capital și Burse de Valori - Pagina 12
Piețe de Capital și Burse de Valori - Pagina 13
Piețe de Capital și Burse de Valori - Pagina 14
Piețe de Capital și Burse de Valori - Pagina 15
Piețe de Capital și Burse de Valori - Pagina 16
Piețe de Capital și Burse de Valori - Pagina 17
Piețe de Capital și Burse de Valori - Pagina 18
Piețe de Capital și Burse de Valori - Pagina 19
Piețe de Capital și Burse de Valori - Pagina 20
Piețe de Capital și Burse de Valori - Pagina 21
Piețe de Capital și Burse de Valori - Pagina 22
Piețe de Capital și Burse de Valori - Pagina 23
Piețe de Capital și Burse de Valori - Pagina 24
Piețe de Capital și Burse de Valori - Pagina 25
Piețe de Capital și Burse de Valori - Pagina 26
Piețe de Capital și Burse de Valori - Pagina 27
Piețe de Capital și Burse de Valori - Pagina 28
Piețe de Capital și Burse de Valori - Pagina 29
Piețe de Capital și Burse de Valori - Pagina 30
Piețe de Capital și Burse de Valori - Pagina 31
Piețe de Capital și Burse de Valori - Pagina 32
Piețe de Capital și Burse de Valori - Pagina 33
Piețe de Capital și Burse de Valori - Pagina 34
Piețe de Capital și Burse de Valori - Pagina 35
Piețe de Capital și Burse de Valori - Pagina 36
Piețe de Capital și Burse de Valori - Pagina 37
Piețe de Capital și Burse de Valori - Pagina 38
Piețe de Capital și Burse de Valori - Pagina 39
Piețe de Capital și Burse de Valori - Pagina 40
Piețe de Capital și Burse de Valori - Pagina 41
Piețe de Capital și Burse de Valori - Pagina 42
Piețe de Capital și Burse de Valori - Pagina 43
Piețe de Capital și Burse de Valori - Pagina 44
Piețe de Capital și Burse de Valori - Pagina 45
Piețe de Capital și Burse de Valori - Pagina 46
Piețe de Capital și Burse de Valori - Pagina 47
Piețe de Capital și Burse de Valori - Pagina 48
Piețe de Capital și Burse de Valori - Pagina 49
Piețe de Capital și Burse de Valori - Pagina 50

Conținut arhivă zip

  • Piete de Capital si Burse de Valori.pdf

Alții au mai descărcat și

Analiza Rentabilitatii si Riscului unui Portofoliu de Valori - ALRO SA

I. PREZENTAREA PORTOFOLIULUI Obiectivul acestui proiect este determinarea rentabilitatii si riscului unui portofoliu de actiuni emise de societati...

Piata de Capital - Bursa de Valori

1. PIAŢA DE CAPITAL 1.1 Noţiune Piaţa financiară reprezintă locul de întâlnire al cererii şi ofertei de capitaluri pe termen mediu şi lung1....

Guvernarea Corporativă

1.1. Aparitie: Ultimul deceniu al secolului abia încheiat a marcat conturarea unui domeniu specific al managementului stiintific, deosebit de...

Finantarea Firmei prin Emisiunea de Noi Obligatiuni

1. CREDITUL OBLIGATAR 1.1. GENERALITĂŢI Apelul la economiile publice sau împrumutul obligatar este un contract de credit încheiat între o masa de...

Relațiile României cu Fondul Monetar Internațional din Anul 1990 până în Prezent

1. Cadrul general al relaţiilor României cu FMI Aderarea României la Fondul Monetar Internaţional se înscrie pe linia generală a politicii externe...

Moneda Euro și Rolul Său în Sistemul Monetar Internațional

Scurt istoric Denumirea de "euro" a monedei unice europene a fost stabilita in decembrie 1995 la Madrid, intrarea ei in vigoare hotaranduu-se a se...

Modelul Anglo-Saxon de Guvernare a Intreprinderii - Studiu de Caz Efectuat pe CN Transelectrica SA

I. Noţiuni teoretice privind modelul anglo-saxon de guvernare a întreprinderii Statele Unite ale Americii şi Marea Britanie se caracterizează...

Inovatia Financiara. Forme. Cauze. Consecinte

Cap. I : Consideratii generale asupra pietei financiare. Orice economie naţională, indiferent de nivelul său de dezvoltare, este caracterizată de...

Te-ar putea interesa și

Modelaea Dinamica a Pietei de Capital

INTRODUCERE In orice economie nationala, indiferent cit de dezvoltata, piata de capital cu cele doua componente ale sale, piata primara si piata...

Prezentarea SC Intexco GWF SA Ploiesti si a Pietei Acesteia

CAPITOLUL I PIETELE DE CAPITAL – CARACTERISTICI SI ROL IN ECONOMIA DE PIATA 1.1. Conceptul si structura pietei de capital. Orice economie...

Piata de Capital in Romania

I.Aspecte generale privind pietele de capital 1.1.Concept Piata de capital reprezinta ansamblul relatiilor si mecanismelor prin care se...

Piata Financiara si Bursa de Valori

1.Piata financiara 1.1. Introducere Relatiile de natura financiara, de credit si monetare s-au amplificat pe plan international, consolidandu-se...

Piata Financiara - Bursa de Valori

CAP. I. PIEŢE FINANCIARE 1.1. Sfera pietelor financiare si componentele lor Pietele financiare constituie locul de confruntare a cererilor de...

Bursa de valori

1.PIATA DE CAPITAL Piata de capital este termenul general folosit pentru a desemna piata in cadrul careia sunt vandute si cumparate instrumente...

Piața

INTRODUCERE: Piata si procesele pe piata se vor sfîrsi odata cu sfîrsitul omenirii. Zic astfel din motivul ca atît stramosii cît si noi,...

Burse de valori și importanța lor pe piețele de capital

Cap. 1 Introducere Orice economie națională, indiferent de nivelul său de dezvoltare, este caracterizată de existența și funcționarea unor piețe...

Ai nevoie de altceva?