Piețe financiare

CURS nr.1.

PIAŢA FINANCIARĂ ŞI PIAŢA DE CAPITAL

1. Conceptul de piaţă financiară

Piaţa financiară internaţională reprezintă sursa de alimentare cu capitaluri pentru satisfacerea nevoilor diverse ale lumi, în special de ordin economic.

Un aspect dezbătut în literatura de specialitate este cel al diferenţierii sau identităţii conceptelor de „piaţă financiară” şi „piaţă de capital”. Chiar dacă teoretic nu există o unitate de interpretare, sub aspect practic interesul se îndreaptă spre caracteristicile activelor financiare. Acestea pot fi încadrate în trei mari categorii:

• Active bancare, sunt active rezultate ca urmare a operaţiunilor bancare care produc dobânzi, nu sunt negociabile şi conferă un grad ridicat de siguranţă.

• Active monetare, rezultate din plasamentele pe termen scurt, sunt negociabile şi au un grad mare de lichiditate.

• Active de capital, sunt rezultate din operaţiuni de investiţii şi plasamente pe termen mediu şi lung, care se materializează în titluri de valoare negociabile şi includ un anumit grad de risc.

Alte definiţii:

„Piaţa financiară este cea pe care se vând şi se cumpără active financiare fără a fi schimbată natura lor” (Gabriela Anghelache).

„Piaţa financiară reprezintă conjunctura prin care activele financiare sunt constituite şi introduse în circuitul economic” (Constantin Floricel)

În funcţie de caracteristicile activelor financiare se disting, în principiu, trei segmente ale pieţei financiare:

Piaţa bancară reprezintă multitudinea relaţiilor de credit la care participă activele bancare ce nu-şi schimbă valoarea prin negociere.

Piaţa monetară constituită din tranzacţii cu titluri pe termen scurt uşor lichidabile.

Piaţa de capital este ansamblul tranzacţiilor cu titluri pe termen lung şi mediu a căror valoare se modifică prin negociere.

2. Funcţiile pieţei financiare

În condiţiile globalizării, piaţa financiară joacă un rol din ce în ce mai important în economie. Până la renunţarea la parităţile fixe dintre monede din anii ’70 mişcările preponderente ale pieţei financiare erau în legătură cu economia reală. Ulterior, mişcarea autonomă a pieţei financiare s-a accentuat datorită unor evenimente, precum criza petrolului, accentuarea gradului de integrare a economiilor naţionale etc., ajungând să depăşească ca volum pe cea legată direct de economia reală.

Principalele funcţii ale pieţei financiare sunt:

 Funcţia de evaluare sau măsurare a averii;

 Funcţia de repartizare a rezultatelor şi de transfer a capitalurilor;

 Funcţia de protecţie a investitorilor.

Premisa manifestării acestor funcţii o constituie o activitate economică intensă.

Funcţia de evaluare. În general, se consideră că teoria financiară este o teorie a preţurilor. Opoziţia care se manifestă între preţul de vânzare şi cel de cumpărare reiese din anticipările diferite asupra valorii:

 vânzătorul urmăreşte recuperarea valorii de piaţă a capitalului investit în bunul vândut;

 cumpărătorul renunţă la puterea de cumpărare a unei sume de bani prezente pentru a procura un bun apreciat cu un randament viitor superior banilor investiţi.

Procesul de anticipare a valorii este aleatoriu în sensul că se atribuie unui titlu mai multe valori în funcţie de modul de integrare în preţ a tuturor informaţiilor disponibile despre emitent şi mediul său economic.

preţul mediu de tranzacţie fac obiectul analizei

Valoare observabilă cursul bursier grafice

valoarea patrimonială

Valoarea calculată valoarea de randament fac obiectul analizei

valoarea mixtă fundamentale

În general, valoarea anticipată integrează informaţii privind:

a) performanţele economico-financiare ele emitentului (profit, cifra de afaceri, politica de dividend, riscurile afacerii, etc.);

b) performanţele macroeconomice, adică ale mediului în care acţionează întreprinderea.

Aprecierea valorii se face prin Modelul sintetic Gordon Shapiro

unde: - valoarea zero

- dividendul anticipat pentru anul curent

r (k) - rata de actualizare care este de regulă rata de rentabilitate pretinsă de piaţă

g - rata de creştere a dividendelor

Valoarea obţinută reprezintă un reper pentru arbitrajul diferenţelor care se practică pe piaţa financiară între viziunea cumpărătorului şi viziunea vânzătorului.

Funcţia de repartizare şi transfer include cele două tipuri de fluxuri financiare prin care capitalurile ajung la locaţii eficiente şi se asigură returnarea şi remunerarea lor.

Funcţia de protecţie a investiţiilor se realizează printr-un sistem organizat, care reduce considerabil riscurile asociate.