Piețe Internaționale de Capital

1. Internaţionalizarea pieţelor de capital

În prezent, pieţele de capital din ţările dezvoltate sunt mai integrate şi mai interdependente ca în urmă cu 10-20 de ani.

Majoritatea ţărilor au luat diverse măsuri în scopul dezvoltării şi creşterii eficienţei sistemelor lor financiare, ce au contribuit şi la creşterea internaţionalizării pieţelor de capital. În acest sens, se pot enumera măsuri cum ar fi:

- deschiderea pieţelor de capital naţionale investitorilor străini;

- încurajarea concurenţei şi liberalizarea pieţelor bursiere naţionale;

- renunţarea totală sau parţială la măsurile de control valutar, care au încurajat investiţiile internaţionale de portofoliu.

Acest proces a fost desăvârşit şi prin dezvoltarea investitorilor instituţionali şi implicarea lor pe scară tot mai largă în investiţii de portofoliu în străinătate în dorinţa diversificării plasamentelor.

Revoluţia tehnologică, noile tehnologii informatice şi progresele în domeniul telecomunicaţiilor au dus la o mondializare accelerată a pieţelor financiare, au redus autonomia pieţelor naţionale şi le-au crescut semnificativ volatilitatea.

Viteza cu care volatilitatea cursurilor bursiere se poate transmite între diferite pieţe financiare naţionale nu a mai surprins pe nimeni cu ocazia crizei financiare mondiale din octombrie 1987, şi cu atât mai puţin în cazul crizei asiatice.

Libera circulaţie a capitalurilor între ţări a fost primul pas spre internaţionalizarea pieţelor de capital naţionale, iar măsurile de eliminare a restricţiilor de acest gen din legislaţiile naţionale au fost

Pieţe internaţionale de capital

luate în multe cazuri la începutul anilor '80. Libertatea mişcărilor de capital pe plan internaţional a deschis noi orizonturi agenţilor economici pentru arbitrajul între pieţele de capital naţionale.

Câteva dintre schimbările cele mai semnificative care au afectat şi structura sistemului financiar internaţional, adaptându-1 tendinţelor de globalizare a pieţelor, sunt:

- reducerea rolului sistemului bancar în finanţarea întreprinderilor prin dezvoltarea pieţei titlurilor de valoare (trecerea treptată de la o finanţare indirectă către una directă),

- valul masiv de privatizări din economiile occidentale, care a încurajat dezvoltarea pieţei de capital naţionale;

- dezvoltarea investitorilor instituţionali;

- internaţionalizarea investiţiilor financiare.

Internaţionalizarea pieţelor financiare trebuie privită în contextul evoluţiilor care au loc în economia mondială, în conexiune cu procesele şi fenomenele economice, cu creşterea interdependenţelor dintre economiile naţionale, ţinând cont de cooperarea în producţie dintre firme situate în ţări diferite şi de amplificarea comerţului internaţional.

Dezvoltarea internaţionalizării pieţelor este stimulată de integrarea economică regională, ca şi de revoluţia în domeniul informaticii şi al telecomunicaţiilor, al căror progres s-a reflectat benefic şi asupra dinamizării fluxurilor de capital.

Cu două decenii în urmă, comerţul a crescut de două ori mai repede decât producţia, iar investiţiile străine directe, de trei ori mai repede; volumul tranzacţiilor bursiere zilnice a crescut în ultimul deceniu de 2,5 ori mai repede decât creşterea producţiei mondiale.

Gradul de globalizare

Gradul de globalizare a pieţelor financiare naţionale este diferit, în funcţie de produsele financiare avute în vedere: pe termen scurt sau pe termen lung, valute, obligaţiuni sau acţiuni etc.

În cazul pieţei capitalurilor pe termen scurt şi al pieţei valutare, datorită lichidităţii şi concurenţei mari, precum şi a riscurilor scăzute şi a simplităţii instrumentelor - comparativ cu celelalte pieţe avute în vedere -, se constată legătura cea mai puternică.

Pe al doilea plan, al pieţei obligaţiunilor, procesul de globalizare s-a dezvoltat preponderent la nivelul pieţei primare, pe măsura emisiunilor internaţionale de obligaţiuni. La nivelul pieţei secundare, legăturile sunt încă nesemnificative - comparativ cu dimensiunile pieţei primare -, având în vedere că în mod tradiţional asemenea pieţe sunt, de regulă, mai izolate.

În sfârşit, pe un al treilea nivel se află piaţa acţiunilor, unde tendinţa de globalizare, deşi există, incontestabil, nu se manifestă la fel de pregnant, datorită unor cauze obiective, atât la nivelul investitorilor, cât şi al emitenţilor.