Politici Monetare și Instrumentele Politicii Monetare

OBIECTIVE PROPUSE

- însusirea de notiuni cheie: politica monetara, instrumente ale politicii monetare, politica de

open-market, manevrarea ratei rezervei minime obligatorii, manevrarea ratei oficiale a

scontului, încadrarea (limitarea) creditului;

- cunoasterea mecanismelor de utilizare a instrumentelor de politica monetara in tarile

dezvoltate si întelegerea evolutiei acestora în conformitate cu contextul economic;

- cunoasterea mecanismului de aplicare a politicii monetare în România, în perioada de

tranzitie si a perspectivelor acesteia în vederea integrarii monetare europene;

- formarea deprinderilor de calcul a rezervei minime obligatorii potrivit metodologiei

bancare;

- cuantificarea efectelor antrenate de utilizarea instrumentelor de politica monetara asupra

activitatii bancare;

- cunoasterea principalelor corelatii între politica monetara si indicatorii macroeconomici.

5.1. Politica monetara

5.2. Instrumentele politicii monetare

5.2.1. Limitarea creditului

5.2.2. Actiunile autoritatii monetare asupra cererii de moneda

(sistemul rezervelor obligatorii)

5.2.3. Actiunile autoritatii monetare asupra ofertei de moneda

centrala (politica de rescontare si politica de baza monetara)

5.2.4. Actiunile autoritatii monetare asupra costului monedei centrale

(rata de dobânda)

5.3. Efectele politicii monetare asupra activitatii bancare

5.3.1. Influenta politicii monetare asupra situatiei si valorii bancii

5.3.2. Rolul politicii monetare în anumite crize bancare recente

5.4. Canale de transmitere ale politicii monetare

5.5. Efectele politicii monetare

5.6. Eficacitatea politicii monetare

5.7. Politica monetara a BNR si instrumentele politicii monetare în

România

5.7.1. Evolutia politicii monetare în România

5.7.2. Instrumentele de politica monetara utilizata de BNR

5.7.3. Aplicarea rezervei minime obligatorii în România

5.8. Probleme rezolvate

Test de autoevaluare

Bibliografie

CAPITOLUL 5

5.1. Politica monetara

Politica monetara reprezinta unul din instrumentele politicii economice, prin intermediul

careia se actioneaza asupra cererii si ofertei de moneda din economie. Importanta politicii

monetare rezulta din obiectivul fundamental al acesteia, respectiv stabilitatea preturilor, la care

se adauga limitarea inflatiei si mentinerea valorii interne si externe a monedei. Responsabilitatea

îndeplinirii acestor obiective revine bancii centrale, care detine monopolul în formularea si

transpunerea în practica a obiectivelor politicii monetare.

Stabilitatea preturilor constituie obiectivul fundamental al politicii monetare dar, în

acelasi timp, reprezinta un obiectiv central al politicii economice, alaturi de: cresterea economica

durabila, ocuparea deplina a fortei de munca, sustenabilitatea balantei de plati. Pentru atingerea

acestor obiective, la nivelul fiecarei tari, sunt identificate instrumentele care sa conduca la cele

mai bune rezultate, dintre care cele mai însemnate sunt: politica fiscala, politica veniturilor,

politica monetara, politica valutara si politica comerciala .

Politica monetara contribuie la realizarea politicii economice si prin obiectivele specifice

care constau în urmatoarele:

a) cresterea masei monetare pâna la un nivel optim

b) mentinerea ratei dobânzii la un nivel corespunzator

c) practicarea unui nivel optim al ratei de schimb

d) alocarea optima a resurselor financiare (fonduri pentru creditare) în cadrul economiei

a) Acest obiectiv cantitativ se concretizeaza în determinarea de catre autoritatea monetara a

unui nivel de crestere a masei monetare, cât mai apropiat de rata de crestere reala a

economiei. Astfel, în anii ’70, în tarile dezvoltate, obiectivele formulate au vizat dinamica

agregatelor monetare, însa regulile au demonstrat ca este dificil si limitat un control al

masei monetare, atunci când economiile tarilor respective participa puternic la relatiile

comerciale si financiare internationale.

b) Rata dobânzii si nivelul optim al acesteia a fost considerata ca obiectiv fundamental al

politicii monetare pâna în anii ’70, situându-se în centrul analizelor lui Keynes (vezi cap. 5,

vol. 1, Moneda si Credit), care evidentiaza ca banca centrala poate echilibra piata

monetara prin utilizarea unui nivel de echilibru al ratei de dobânda. În prezent, rata de

dobânda prezinta un rol important în cadrul politicii monetare, prin aceea ca permite

mentinerea unui anumit nivel al cursului de schimb si influenteaza investitiile agentilor

economici .

c) Mentinerea unui anumit nivel al cursului de schimb constituie un obiectiv al politicii

monetare, prin aceea ca antreneaza echilibre sau dezechilibre ale balantei de plati în

functie de aprecierea sau deprecierea monedei nationale. Daca nivelul cursului este

supraevaluat pentru moneda nationala, rezulta un consum de rezerve valutare, în timp ce

un curs depreciat ar putea antrena cresterea exporturilor si majorarea disponibilitatilor in

valuta .

d) Alocarea optima a resurselor financiare, la nivelul unei tari, consta în selectarea creditelor

în functie de nivelul rentabilitatilor posibile de obtinut. Un asemenea obiectiv antreneaza

efecte negative, precum si diminuarea concurentei între agentii economici si diminuarea

reactiei acestora la evolutia ratei de dobânda. Din acest motiv se remarca, în prezent, o

limitare a utilizarii acestui obiectiv al politicii monetare .

5.2. Instrumentele politicii monetare

Pentru îndeplinirea obiectivelor de politica monetara pot fi utilizate instrumente directe si

indirecte între care este posibila stabilirea urmatoarei distinctii :