Politici și Tehnici Bancare

Acest curs este conceput ca o aprofundare a activităţii bancare privită din perspectiva managementului performant şi a necesităţii ridicării nivelului indicatorilor de performanţă din băncile comerciale româneşti la standardele internaţionale.

1.1. STRUCTURA CURSULUI

- Organizarea şi funcţionarea sectorului bancar românesc;

- Managementul bancar;

- Politici de investiţii bancare;

- Strategii bancare de investiţii;

- Politici de diversificare a produselor şi serviciilor bancare (tipuri de activităţi bancare);

- Gestiunea riscurilor bancare;

- Politici de retail banking;

- Gestiunea portofoliului băncilor comerciale;

- Activitatea de intermediere bancară;

- Performanţe bancare;

- Retail banking;

- Pieţe bancare şi interbancare;

- Managementul în raportul optim bancă-clienţi;

- Tipuri de operaţiuni şi tehnici bancare;

- Politici şi tehnici de creditare bancară.

1.2. NECESITATEA CREĂRII ŞI PROMOVĂRII DE POLITICI ŞI TEHNICI BANCARE ÎN CONTEXTUL TRECERII LA ECONOMIA DE PIAŢĂ

La nivelul statului există politici economice, monetare, financiare, fiscale, bancare, dar fiecare bancă bazată pe principiile generale de politică economică, îşi elaborează propriile politici de dezvoltare care să contribuie la realizarea scopului final al băncilor în calitatea lor de societăţi comerciale, şi anume realizarea unui profit cât mai mare.

Spre deosebire de firmele obişnuite, băncile sunt unităţi cu un volum mult mai mare al activităţii. De aceea, scopul urmărit nu poate fi atins decât prin elaborarea de programe strategice pe o perioadă de obicei de 4 ani, în care sunt menţionate misiunea băncii şi principalele obiective care vor conduce la maximizarea profitului.

Politicile bancare nu pot fi realizate fără să fie avizate şi supravegheate de către autoritatea monetară şi bancară supremă în stat - Banca Naţională a României.

Politicile bancare se stabilesc pe termen scurt şi mediu, variantele pe termen lung nu au dat până acum rezultatele scontate.

Principalele laturi ale politicii bancare sunt:

1. politica de produse şi servicii;

2. politica de servicii a clienţilor;

3. politica de capitalizare şi privatizare;

4. politica de resurse umane;

5. politica de informatizare a activităţii băncii;

6. politica de performanţe.

În acest context, managementul bancar apare ca un context al politicii băncii, tot aici incluzându-se programele strategice, realizarea de profit şi cucerirea unui segment de piaţă cât mai eficient.

Politicile bancare au fost perfecţionate în ultimii ani şi prin legislaţie, creându-se premisele eficientizării acestora.

Odată cu apariţia Legii nr. 58/1998 (Legea bancară) s-au stabilit noi criterii şi condiţii de desfăşurare a activităţii bancare, inclusiv de politici bancare.

Printre elementele de politică bancară stipulate în Legea nr. 58 amintim:

1. Sporirea atribuţiilor băncilor inclusiv prin înlocuirea termenului de bancă comercială cu cel de bancă, astfel ca băncile să-şi poată desfăşura activitatea, delimitându-se de firmele economice prin obiective majore care sunt defalcate de multe ori din politica generală economică a statului.

2. Precizarea unor concepte cu mare acoperire în activitatea bancară: afiliată, depozit, credit, acţionar, capital, prudenţă, utilizarea profitului.

3. Precizarea în mai mare măsură a activităţilor permise băncilor.

4. Politici de fuzionare şi divizare a băncilor.

5. Politici privind rezolvarea conflictelor de interese dintre bănci şi sectoarele economiei reale.

6. Managementul ca instrument aparte, special de gestionare a băncilor.

Politicile bancare au fost îmbunătăţite în ultimii ani şi sub raportul perfecţionării activităţii băncilor. Astfel, acceptarea de depozite a fost mai bine conturată, contractarea de credite se face acum ţinând seama de respectarea principiului prudenţei bancare şi au fost preconizate alternative la creditare care să prezinte un grad de risc mai redus.

Politicile bancare s-au îmbunătăţit şi în privinţa emiterii şi gestionării instrumentelor de plată şi credit.

Un alt aspect de politică bancară s-a concretizat în ultimii ani în emiterea garanţiilor bancare şi de asumare a angajamentului de către bănci.

În ultimii ani tot mai prezente sunt politicile bancare de rezolvare a crizelor de management.

În corelaţia manageri-acţionari-salariaţi sunt prezente interesele şi profesionalismul. Interesele sunt concretizate în partea de profit ce revine fiecăruia din cele trei categorii, iar profesionalismul se referă la managementul băncii şi la specialiştii de bancă.

A apărut o secţiune specială a managementului - managementul crizei. Meritul politicii bancare actuale constă în faptul că rezultatele momentelor de criză se realizează şi prin introducerea unor instrumente moderne în activitatea bancară: relaţiile publice, imaginea şi notorietatea băncii, relaţia cu mediul politic, cu mass-media, cu organismele financiare internaţionale Numai aşa se poate ajunge la publicul ţintă format fie din clientelă, fie din deponenţi, fie din investitorii pe baza relaţiilor cu banca.

Pentru prima dată în abordarea politicii bancare se pune problema de cultură organizaţională, de management al crizei, de rolul zvonisticii în declanşarea şi abordarea crizei.