Prezentarea generală a managementului financiar

Orice încercare de definirea a managementului financiar trebuie să ia în considerare două dimensiuni esenţiale:

managementul financiar ca practică organizaţională comportă caracteristici extrem de variate, de la o organizaţie la alta, în funcţie de mediul înconjurător şi de factorii socio-economici

managementul financiar – ca disciplină de studiu reprezentând legatura dintre practică şi cercetarea financiară.

Scopurile esenţiale:

asigurarea resurselor pentru desfăşurarea tuturor activităţilor organizaţiei în timp scurt şi cu costuri reduse

controlul modului în care sunt folosite aceste resurse

Funcţia financiară face legătura între întreprindere unde exercită anumite atribute specifce şi “partenerii financiari” (pieţele fianciare, fiscul etc)

I.1.2. Managementul financiar ca practică organizaţională

Privit din această perspectivă, managementul financiar reprezintă totalitatea activităţilor care au ca scop regularizarea fluxurilor financiare (alocări şi resurse)

Caracteristici:

o practică finalizată – scopurile funcţiei finaciare a întreprinderii sunt armonizate cu politica generală a organizaţiei şi cu tipul acesteia.

o practică eterogenă – presupune atât activităţi concrete (gestiunea trezoreriei, controlul financiar etc) cât şi unele mai abstracte (previziune şi analiză)

Managementul financiar este considerat ca fiind o disciplină de sinteză deoarece foloseşte tehnici şi metode care cu excepţia câtorva (fond de rulment, cash-flow) sunt rezultanta unor ştiinţe diverse;

Contabilitatea – furnizează o mare parte din informaţiile de care are nevoie managementul financiar; cele mai importante documente produse de contabilitate (bilanţ, cont de rezultat) sunt esenţiale; contabilitatea analitică oferă date ce stau la baza proiectelor de investiţii; diferenţa dintre contabilitate şi management constă în faptul ca cel din urmă privilegiază noţiuni de plăţi şi încasări iar contabilitatea de cheltuieli şi venituri

Dreptul afacerilor – prevederile sale afectează valoarea numeroaselor fluxuri financiare (ex. fluxurile induse prin proiecte de investiţii) şi structurează acţiunea financiară.

Matematicile–statisticile: instrumente de analiză şi modelizare (în special în cazul eveluării ricului); matematicile zise financiare sunt utilizate pentru problemele de credit şi de împrumut.

Informatica: nu are influenţă directă asupra managementului financiar ci conferă eficacitate practicilor financiare.

Economia – concepte şi moduri de raţionament precum notiunile de fluxuri şi de stocuri, notiunile de valoare, de timp şi de risc etc sunt preluate din domeniul economic; economia finanaciară oferă descrierile partenerilor organizaţiei (bănci, organisme financiare) şi modelele de piată finaciare şi monetare.

Funcţia financiară reprezintă totalitatea persoanelor şi serviciilor care se ocupă de managementul finanaciar într-o organizaţie.

Componentele şi structura variază de la o întreprindere la alta; în general acestea depind de 3 parametri esenţiali:

dimensiunea întreprinderii: unele întreprinderi nu permit constituirea direcţiilor independente pentru anumite funcţii

structura întreprinderii: centralizată sau descentralizată

ramura de activitate: presupune exigenţe financiare diferite

Deseori, în cadrul micilor întreprinderi, funcţia finaciară nu există; şeful întreprinderii împreună cu un expert contabil se ocupă de problemele managementului financiar.

În cazul IMM-urilor, funcţia financiară este asociată unei alte funcţii în cadrul unei direcţii ce îndeplineşte mai multe obiective (ex: Direcţia contabilă şi financiară); deciziile financiare sunt supuse atenţiei direcţiei generale

Lucrurile sunt diferite în marile întreprinderi; aici avem:

organe de informare : serviciul contabilitate, juridic şi fiscal

organe de gestiune : trezorerie, titluri

organe de control: control de gestiune, audit

Funcţia financiară este alcătuită din două subansambluri:

trezorerie-finanţe: gestiunea trezorerie, relaţii cu băncile, previziunei şi studii financiare, chestiuni juridice şi financiare, probleme cu asigurări

activităţi de control: contabilitate generală şi analitică, gestiune clienţi (facturare, încasare), plan şi bugete, audit intern

Dualitatea Treasurer Controller

Se întâmplă ca disocierea dintre cei doi responsabili să fie atât de puternică încât să apară un director de control de gestiune, situat la acelaşi nivel ierarhic cu managerul financiar.

I.1.7. Managerul financiar

Managerul financiar joacă rolul principal în dispozitivul organizaţional şi este cel mai adesea cel care se ocupă cu problemele majore de la nivelul Direcţiei generale.

Numele de manager financiar este uneori înlocuit cu director administrativ şi financiar, contabil şef, secretar general, în funcţie de dimensiunea întreprinderii şi de gradul de dezvoltarea a funcţiei financiare:

în întreprinderile mici: contabil şef

în IMM-uri: directorul administrativ

în întreprinderile mari: director administrativ

sau manager financiar

I.1.7. Managerul financiar

Furnizează întreprinderii resursele tehnice şi financiare; pentru acest lucru trebuie să implementeze o politică financiară pe termen mediu, lung şi scurt.

Elaborează strategia finanaciră care devine parte a strategiei globale a organizaţiei

Controlează folosirea resurselor ceea ce implică definirea sistemelor de informare de gestiune şi de a asigura buna lor funcţionare.