Procesul Bugetar

Definire, etape, trasaturi

Aplicarea principiilor bugetare confera documentului bugetar o anumita configuratie. El nu reprezinta însa o simpla lista de venituri si cheltuieli, ci un document extrem de voluminos si de complex în care îsi gasesc reflectarea decizii de cea mai mare importanta. Tocmai de aceea el este îndelung pregatit, dezbatut si apoi supus aprobarii. Sinteza sa se regaseste în Legea anuala a bugetului, care trebuie pusa în aplicare de catre guvern în etapa executiei bugetare. La încheierea exercitiului bugetar se întocmeste contul general de încheiere a bugetului, supus si el aprobarii parlamentului. Organele specializate ale statului supravegheaza si verifica operatiile bugetare, supunându-le controlului preventiv si ulterior.

Toate aceste activitati se desfasoara în faze succesive, cu exceptia controlului, care este prezent în toate etapele. Aceste faze sau etape în care se realizeaza elaborarea proiectului de buget, dezbaterea si aprobarea lui, executia si încheierea exercitiului bugetar, precum si controlul asupra tuturor acestor operatiuni formeaza împreuna procesul bugetar.

Acesta este un proces deosebit de complex, realizat prin implicarea unui numar foarte mare de participanti, unii dintre acestia având drept de decizie în materie bugetara, altii realizând executia bugetului sau controlul asupra acestuia.

Procesul bugetar prezinta o serie de caracteristici, care confera acestuia trasaturile specifice:

- este un proces decizional, deoarece continutul sau consta în alocarea unor resurse bugetare limitate în raport cu nevoile societatii pentru bunuri si servcii publice;

- este un proces democratic, deoarece în cursul derularii etapelor sale se manifesta atât atributele statului de drept, cât si posibilitatea impunerii intereselor economico – sociale ale diferitelor grupari de cetateni care detin majoritatea politica de decizie;

- este un proces preponderent politic, deoarece optiunile reflectate în buget reprezinta un act de decizie politica al fortelor majoritare din parlament;

- este un proces ciclic, cu o etapizare riguroasa;

- are un larg impact public, cu implicatii la nivel macro si microeconomic, atât în plan economic, cât si în plan social.

10.2. Elaborarea proiectului de buget

Potrivit uzantelor, initiativa în materie bugetara are, de regula, Guvernul. Acesta trebuie sa prezinte anual Parlamentului proiectul de lege pentru adoptarea bugetului de stat, însotit de o expunere de motive si de o multime de anexe si calcule de fundamentare.

Lucrarile pregatitoare sunt efectuate de catre Ministerul Finantelor Publice si, în paralel, de catre ministere, administratii locale sau alte institutii publice care îsi pregatesc propriile schite de buget.

Potrivit actualei Legi a finantelor publice [nr. 500/2002], Ministerul Finantelor Publice întocmeste proiectele pentru întregul sistem unitar de bugete, precum si proiectele de legi pentru aprobarea acestora.

Aceste proiecte de buget se întocmesc de catre Ministerul Finantelor Publice pe baza:

a) prognozelor indicatorilor macroeconomici si sociali pentru anul bugetar pentru care se elaboreaza proiectul de buget, precum si pentru urmatorii trei ani;

b) politicilor fiscale si bugetare;

c) prevederilor memorandumurilor de finantare, ale memorandumurilor de întelegere sau ale altor acorduri internationale cu organisme si institutii financiare internationale, semnate si/sau ratificate;

d) politicilor si strategiilor sectoriale, a prioritatilor stabilite în formularea propunerilor de buget, prezentate de ordonatorii principali de credite;

e) propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite;

f) programelor întocmite de catre ordonatorii principali de credite în scopul finantarii unor actiuni sau ansamblu de actiuni, carora le sunt asociate obiective precise si indicatori de rezultate si de eficienta; programele sunt însotite de estimarea anuala a performantelor fiecarui program, care trebuie sa precizeze: actiunile, costurile asociate, obiectivele urmarite, rezultatele obtinute si estimate pe anii urmatori, masurate prin indicatori precisi, a caror alegere este justificata;

g) propunerilor de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum si de transferuri consolidabile pentru autoritatile administratiei publice locale;

h) posibilitatile de finantare a deficitului bugetar.

Datorita complexitatii deciziei bugetare, elaborarea proiectului de buget reprezinta un proces iterativ, care presupune un flux informational dublu, respectiv de la Ministerul Finantelor Publice catre institutiile bugetare cu atributii în furnizarea bunurilor si serviciilor publice si apoi în sens invers.

Lucrarile de elaborare a acestor proiecte de buget se etapizeaza pe baza asa – zisului calendar bugetar, prevazut în Legea finantelor publice, care contine termene exacte pentru finalizarea fiecarei etape a elaborarii bugetului, precum si obligatii stricte în sarcina întocmirii bugetului:

- pâna la 31 martie: organele abilitate vor elabora indicatorii macroeconomici si sociali pentru anul bugetar caruia îi corespunde proiectul de buget, precum si pentru urmatorii trei ani, cu mentiunea ca, în masura în care realitatea o impune, indicatorii respectivi vor fi actualizati pe parcursul desfasurarii procesului bugetar;

- pâna la 1 mai: Ministerul Finantelor Publice va înainta Guvernului obiectivele politicii fiscale si bugetare pentru anul bugetar pentru care se elaboreaza proiectul de buget si urmatorii trei ani, împreuna cu limitele de cheltuieli stabilite pe ordonatorii principali de credite;

Calitatea de ordonatori principali de credite o au, în cazul bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetelor fondurilor speciale, bugetului trezoreriei statului, bugetelor institutiilor publice autonome, bugetelor institutiilor publice finantate integral sau partial din bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale, dupa caz, bugetului fondurilor provenite din credite externe si bugetului fondurilor externe nerambursabile, ministrii, conducatorii celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, conducatorii altor autoritati publice si conducatorii institutiilor publice autonome. Conducatorii institutiilor publice cu personalitate juridica din subordinea ordonatorilor principali de credite sunt, dupa caz, ordonatori secundari sau tertiari de credite.