Procesul Bugetar în România

1. Continutul si etapele procesului bugetar în România

1.1. Interpretari si semnificatii cu privire la bugetele publice

Bugetele publice apar prezente în practica financiara pe fondul teoriei relatiilor specifice în sensul continutului economic si al instrumentelor de actiune de pe pozitia statului si a unitatilor administrativ teritoriale.

Exprimarea si sensul dat de continutul economic definesc bugetele publice drept relatii economice banesti ce apar în procesul repartitiei valorii nou create (venitului national) cu prilejul constituirii si repartizarii de fonduri centralizate (la si de la dispozitia statului si a unitatilor administrativ teritoriale) în scopul satisfacerii unor nevoi generale, de ordin public, atât la nivel central cât si local.

Prin prisma instrumentelor economico-financiare de actiune, bugetele publice sunt balante financiare operative unde relatiile specifice se regasesc sub forma de indicatori ai finantelor publice, separat, pentru venituri si separat, pentru cheltuieli.

În planul interactiunii dintre cele doua pozitii de abordare a bugetelor publice se poate afirma existenta unor raporturi de determinare si de influentare cu consecinte în circulatia si administrarea banului public generat de nevoi, cerinte si trebuinte ale colectivitatilor umane aflate în anumite situatii de ordin social, economic, cultural, educativ etc. Ca expresie a unor relatii economice specifice, bugetele publice fac parte din baza economica a societatii si determina structura si configuratia balantelor financiare operative unde, sunt concretizate sub forma de venituri si respectiv de cheltuieli. La rândul lor, ca balante financiare, bugetele publice pot influenta relatiile specifice producând modificari în cadrul acestora.

Cu dubla ipostaza a bugetelor publice, în practica economico-financiara, se poate contura sfera de manifestare si administrare a banului public, atât la mobilizarea acestuia, cât si la repartizarea si respectiv utilizarea lui. Mijloacele, metodele, tehnicile ori procedeele utilizate de catre cei implicati în circuitul fondurilor publice sunt diferite esential pe latura mobilizarii de cea a utilizarii lor. În acest sens actioneaza principii, reguli si norme bine definite ce apar prezente în practica bugetara cu sustinere prin acte normative specifice.

Relatiile bugetare concretizate în indicatori de venituri si indicatori de cheltuieli în balante financiare se produc între stat si unitatile administrativ teritoriale, pe de o parte, si „partenerii” lor pe de alta parte. În ipostaza ultima, se regasesc agentii economici (societati comerciale, regii autonome, organizatii cooperatiste etc), institutiile publice si populatia (potrivit cu o anumita structura socio-demografica). Astfel, implicarea în gestiunea banului public revine institutiilor statului specializate în acest sens si celor care au fie, calitatea de contribuabili fie, pe cea de consumatori de fonduri publice. În acest sens sunt stabilite raspunderi si competente, în timp si spatiu, pe tot traseul mijloacelor banesti reflectat cu ajutorul bugetelor publice.

1.2. Cadrul principal de actiune si implicare în procesul bugetar

1.2.1. Principii si reguli bugetare

Legislatia finantelor publice stabileste principiile, regulile si implicarile institutionale, potrivit cu anumite dimensiuni si competente, în procesul bugetar.

Problematica acestui subcapitol poate fi structurata pe urmatoarele doua secvente: principii si reguli bugetare si competente si responsabilitati.

Principiile bugetare se refera la: universalitate, publicitate, unitate; anualitate ; specializare; unitate monetara.

Potrivit universalitatii bugetare, atât veniturile cât si cheltuielile se includ în totalitate în bugetele publice si sunt redate în sume brute. Derivat de la universalitatea în Legea Finantelor Publice, cu o corespondenta în teoria de specialitate, apare ca principiu distinct, neafectarea veniturilor bugetare. Derivat de la universalitate, în Legea Finantelor Publice, cu o corespondenta în teoria de specialitate ca principiu distinct (neafectarea veniturilor bugetare), apare prevederea ca veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume, cu exceptia donatiilor si sponsorizarilor, care au stabilite destinatii distincte.