Relațiile instituționale și sistemele economice

Rolul, esenţa, tipurile instituţiilor.

Proprietatea şi pluralismul formelor sale.

Forme de organizare a activităţii economice. Economia naturală și economia de schimb.

Banii: esența și funcțiile banilor.

Sisteme economice. Tipologia sistemelor economice.

În orice societate creşterea economică se sprijină pe 4 stîlpi de rezistenţă:

preferinţele umane;

accesul la resursele naturale şi umane;

investiţiile tehnologice;

instituţiile dezvoltării.

Dacă 2 agenţi economici găsesc posibilităţi să efectueze un schimb reciproc avantajos, ei se vor înţelege asupra condiţiilor efectuării lui.

Aceasta necesită elaborarea unor anumite reguli care determină interacţiunea lor pe parcursul perioadei cât există relaţiile de schimb între ei.

Existenţa acestor reguli presupune includerea în analiza economică a unei variabile specifice – a instituţiilor. D. North – ca „reguli de joc”, iar neoliberalii germani – ca „ ordine economică”.

Înţelesul primar al noţiunii presupune că instituţiile reflectă ceva ce prezintă autoritate în raport cu interesele şi preferinţele indivizilor.

Există o mulţime de definiţii:

Instituţia reprezintă forma de organizare a raporturilor sociale potrivit normelor juridice stabilite pe domenii de activitate;

Instituţiile sunt un ansamblu de reguli, instanţe şi credinţe existenţe în societate;

Instituţia presupune regularitate în comportamentul indivizilor bazată pe sancţiuni;

Totalitatea regulilor şi normelor create de oameni, care apar ca restricții pentru agenţii economici, precum şi mecanismele corespunzătoare de apărare şi control ale îndeplinirii lor ş.a.

Cea mai adecvată definiţie care corespunde realităţii este: Instituţiile reprezintă totalitatea regulilor şi normelor ce asigură şi controlează interacţiunea agenţilor economici pe teritoriul dat, într-o perioada de timp determinată.

Totalitatea instituţiilor cuprinde instituţii formale şi informale.