Riscuri

1. Aspecte teoretice

1.1. Divizarea si limitarea riscurilor

1.2. Aprecierea capacitătii de rambursare

1.3. Constituirea garantiilor

2. Aplicatii

1. Aspecte teoretice

Riscul de credit - riscul actual sau viitor de afectare negativa a profiturilor si

capitalului băncilor ca urmare a neîndeplinirii de către debitor a obligatiilor contractuale

sau a esecului acestuia in îndeplinirea celor stabilite.

Institutiile de credit trebuie sa dispună de un cadru de administrare a riscului de

credit care sa ia in considerare profilul de risc al institutiei de credit, cu politici si procese

pentru identificarea, măsurarea, monitorizarea si controlul riscului de credit.

Profilul de risc reprezintă totalitatea riscurilor la care este expusa o institutie de

credit in functie de apetitul la risc asumat de structura de conducere in procesul

decizional si al strategiei de afaceri. Apetit la risc reprezintă nivelul de risc pe care

institutia de credit este dispusa sa il accepte.

La evaluarea riscului de credit institutiile de credit trebuie sa ia in considerare cel

putin:

a) performanta financiara curenta si previzionata a contrapartidelor;

b) concentrarea expunerilor fata de contrapartide, pietele in care acestea operează,

sectoarele economice si tarile unde sunt stabilite;

c) capacitatea de punere in aplicare, din punct de vedere legal, a angajamentelor

contractuale;

d) capacitatea si posibilitatea de a executa garantiile, in conditiile pietei;

e) angajamentele contractuale cu persoanele cu care se afla in relatii speciale.

Gestiune bancară – Ionut Dumitru

2

Pentru limitarea pierderilor care decurg din neîncasarea la scadentă a creditelor si

dobânzilor aferente, se impune o gestionare atentă a riscului de credit, care se realizează

a priori si a posteriori.

Gestionarea a priori este o primă etapă si presupune :

- divizarea si limitarea riscurilor,

- aprecierea calitătii (capacitătii de rambursare) solicitantilor de credite,

- constituirea garantiilor.

A doua etapă, gestionarea a posteriori , vizează:

- analiza portofoliului de credite si constituirea de provizioane,

- gestiunea creditelor neperformate.

1.1. Divizarea si limitarea riscurilor

Divizarea riscurilor are ca obiectiv evitarea concentrării riscurilor prin

diversificarea (economică si geografică) plasamentelor. Limitarea riscurilor se realizează

prin norme stabilite de fiecare bancă, dar si prin măsuri stabilite de autoritatea de

reglementare, opozabile tuturor băncilor.

Institutiile de credit trebuie sa dispună de procese interne care sa identifice, sa

măsoare si sa monitorizeze riscul de concentrare rezultat din:

a) expunerile mari individuale fata de clienti sau fata de grupuri de clienti aflati in

legătura. Definitiile utilizate de institutiile de credit in aceste situatii trebuie sa fie

suficient de cuprinzătoare pentru a lua in considerare expunerile legate prin drepturi de

proprietate comune, administrare comuna, emitere de garantii, tehnici de sindicalizare;

b) expunerile fata de contrapartide din acelasi sector economic sau regiune geografica;

sau

c) expunerile de credit indirecte, rezultate in urma aplicării tehnicilor de diminuare a

riscului de credit - de exemplu: expuneri fata de un singur tip de garantie reala sau fata

de un singur furnizor de protectie.

Institutiile de credit trebuie sa monitorizeze, sa administreze si sa diminueze

riscul de concentrare, pe baza politicilor si utilizând limite, praguri sau alte concepte

similare.