Riscurile Bancare și Gestionarea Acestora

Riscurile bancare şi gestionarea acestora

Aspecte teoretice privind noţiunea de risc

Evoluţia economiei mondiale în perioada contemporană a condus la o creştere tot mai accentuată a numărului şi complexităţii factorilor ce influenţează evoluţia oricărei activităţi economice. În acest context se poate observa faptul că riscul devine o componentă fundamentală asociată activităţii oricărui agent economic.

Prin expunerea la risc se înţelege valoarea actuală a tuturor pierderilor sau cheltuielilor suplimentare pe care le suportă sau pe care le-ar putea suporta banca în cauză. Astfel, rezultă că expunerea la risc poate fi efectivă sau potenţială.

Riscurile bancare sunt acele riscuri cu care se confruntă băncile în operaţiunile lor curente şi nu doar riscurile specifice activităţii bancare clasice.

În general, riscul bancar reprezintă gradul de pierdere suferit de o bancă în cazul în care cealaltă parte contractantă (clientul acesteia) falimentează fără să poată achita obligaţiile faţă de bancă.

Riscul poate fi definit ca probabilitatea de apariţie a unui eveniment neprevăzut ce are ca efect modificarea rezultatelor obţinute. Conform acestei definiţii, efectele produse de apariţia riscului pot fi atât pozitive, cât şi negative.

În activitatea practică, se pune accent pe descoperirea efectelor negative, întrucât în cazul producerii unui eveniment care are ca urmare efecte pozitive pentru entitate, aceste efecte vor fi cuantificate şi atât, în timp ce efectele negative trebuie prevăzute şi preîntâmpinate.

Riscul descrie situaţiile în care factorii interni şi externi ai băncii acţionează de o manieră imprevizibilă asupra valorii de piaţă a acesteia.

Riscul are două componente şi anume: incertitudinea şi posibilitatea de apariţie a pierderilor; fără existenţa acestor componente, nu se poate vorbi despre risc.

Obiectivul oricărei bănci este acela de a-şi maximiza valoarea de piaţă în condiţiile menţinerii riscurilor la un nivel acceptabil. Valoarea de piaţă este determinată în funcţie de valoarea comercială a contractelor deţinute, de reputaţia băncii şi de rating-ul acesteia.

Tipologia riscurilor

Activitatea bancară este supusă unei game largi de riscuri. Clasificarea acestora impune determinarea diferenţei existente dintre riscurile generale şi riscurile specifice băncii.

În categoria riscurilor generale se includ:

- riscurile comerciale (riscul clent/produs, riscul de piaţă, riscul de imagine comercială);

- riscurile aferente bunurilor şi persoanelor (riscul accidentelor, riscul de delict);

- riscuri operaţionale şi tehnice (riscul asupra tratamentului operaţiunilor, riscul asupra

sistemului legat de telecomunicaţii);

- riscuri de gestiune internă (riscul reglementărilor, riscul deontologic, riscul strategic, riscul de insuficienţă funcţională, riscul asupra gestiunii personalului, riscul de dependenţă tehnologică, riscul de comunicaţii).

Riscurile specifice băncilor cuprind:

- riscurile financiare (riscul de rată a dobânzii, riscul de lichiditate, riscul asupra titlurilor cu venit variabil);

- riscuri de semnătură sau de contrapartidă (riscul clientelei, riscul interbancar, riscul de ţară).

1. Riscul de lichiditate corespunde riscului de încetare a plăţilor datorită imposibilităţii băncilor de se refinanţa, sau pierderilor legate de dificultatea băncii de a-şi procura fondurile în condiţii normale de pe piaţa monetară.

Principala cauză a acestui risc este structura dezechilibrată a bilanţului, respectiv credite acordate pe termen mediu, lung şi finanţate prin depozite la vedere, precum şi cotarea bursieră tot mai degradată. Principalul efect antrenat de acest risc îl constituie majorarea costului împrumutului pe care banca trebuie să îl suporte pentru a-şi onora angajamentele sale la scadenţă.

Dintre măsurile speciale care pot fi utilizate pentru coordonarea riscului, poate fi precizată o bună măsurare a nevoilor de finanţare şi a costului acestora.

2. Riscul de faliment (risc al clientelei, risc de credit sau risc contencios) corespunde riscului asumat de bancă în cazul falimentului unuia dintre clienţii băncii. Factorii care antrenează un asemenea risc sunt: conjunctura economică dificilă, starea de sănătate financiară necorespunzătoare a clienţilor şi absenţa supravegherii clienţilor. Pentru bancă efectele antrenate se materializează în pierderi totale sau parţiale ale capitalului împrumutat şi pierderi ale dobânzilor, în funcţie de natura garanţiilor şi de posibilităţile de valorificare ale acestora. Pentru o bună gestionare a riscului se recomandă o serie de măsuri dintre care:

- constituirea sistematică de garanţii;

- punerea în aplicare a unui serviciu de centralizare a riscurilor;

- supravegherea riguroasă a limitelor autorizate la acordarea creditelor.