Sinteză curs audit financiar

Evaluarea riscului de audit

Aceasta activitate va fi efectuata în primele faze ale procesului de planificare a auditului, dupa

colectarea tuturor informatiilor relevante, referitoare la activitatile entitatii si sistemul de control intern

ale acesteia.

Scopul auditului financiar consta în exprimarea de catre auditor a unei opinii de audit, daca

situatiile financiare contin sau nu erori materiale si daca sunt întocmite în conformitate cu prevederile

legale privind raportarea financiara.

Riscul de audit

Riscul de audit (RA) reprezinta riscul pe care auditorul îl atribuie unei opinii de audit neadecvate,

atunci când situatiile financiare contin informatii eronate material.

Nivelul de siguranta constituie încrederea obtinuta prin aplicarea procedurilor de audit, în

sensul ca erorile cumulate din situatiile financiare nu vor fi mai mari decât nivelul materialitatii.

Este necesar ca un auditor sa fie încrezator ca rezultatele si concluziile formulate la finalul

auditului sunt corecte. În general este agreat un nivel acceptabil al riscului de audit existent în timpul

efectuarii auditului, care se refera la masura în care auditorul este dispus sa accepte ca situatiile

financiare sunt eronate, dupa efectuarea auditului.

Nivelul riscului de audit si al asigurarii auditului, reprezinta elemente ale politicii Institutiilor

Supreme de Audit, respectiv ale politicii Curtii de Conturi a României.

Multe Institutii Supreme de Audit aplica o asigurare de audit în procent de 95% la nivelul cel mai

scazut.

În aceste conditii nivelul cel mai ridicat al riscului de audit este mai mic de 5%.

Daca auditorul doreste un nivel al riscului de audit scazut, aceasta înseamna ca doreste sa fie

cât mai sigur ca situatiile financiare nu contin erori materiale.

Astfel, daca presupunem ca riscul este 0 (nu exista risc), asigurarea auditului va fi 100

(situatiile financiare sunt 100% corecte).

Deci, riscul de audit + nivelul de siguranta = 100%.

Riscul de audit are trei componente principale: riscul inerent, riscul de control si riscul de nedetectare.

2

Modelul riscului de audit

Reprezinta o forma cantitativa a relatiilor dintre riscul de audit (RA), riscul inerent (RI), riscul de

control (RC) si riscul de nedetectare (RN).

Riscul de audit = riscul inerent x riscul de control x riscul de nedetectare

RA = RI x RC x RN

Auditorul trebuie sa stabileasca riscul de audit pe baza cunoasterii modelului pentru risc,care

are la baza conceptia potrivit careia factorii de risc, (componentele riscului), afecteaza sansele

ramânerii erorilor materiale în conturi dupa ce auditul a fost încheiat.

Riscul inerent

Riscul inerent (RI) reprezinta susceptibilitatea unui sold al unui cont sau al unei categorii de

tranzactii, la informatii eronate care ar putea fi materiale individual, sau atunci când sunt cumulate

cu informatii eronate din alte solduri sau tranzactii, presupunând ca nu au existat controale interne

corespunzatoare.

În dezvoltarea generala a unui plan de audit, auditorul trebuie sa evalueze riscul inerent. Riscul

inerent este masura în care auditorii evalueaza probabilitatea ca unele situatii financiare eronate sa se

produca în practica, acestea fiind considerate slabiciuni ale controalelor interne. Daca auditorul ajunge

la concluzia ca exista o probabilitate ridicata ca erorile din situatiile financiare sa nu fie depistate de

controalele interne, înseamna ca el apreciaza un risc inerent ridicat.

Includerea nivelului riscului inerent în modelul riscului de audit, presupune ca auditorii vor

încerca sa previzioneze segmentele din situatiile financiare care prezinta cea mai mica si respectiv, cea

mai mare probabilitate de a fi eronate.

Aceste informatii afecteaza dimensiunea probelor de audit necesare a fi colectate de auditor si

influenteaza eforturile auditorilor în activitatea alocata colectarii probelor pe parcursul auditului.

Exista de asemenea riscul ca entitatea prin managementul acesteia sa faca unele declaratii

eronate, care în mod individual sau cumulate pot conduce la situatii financiare false.

Declaratiile eronate pot fi intentionate sau neintentionate.

Factorii majori care sunt luati în considerare în evaluarea riscului inerent

Riscul inerent reprezinta probabilitatea ca declaratiile sa fie eronate înainte de a lua în

considerare controalele interne ale entitatii.

Când evalueaza riscul inerent ,auditorul va lua în considerare urmatorii factori:

• Rezultatele auditurilor precedente;

• Angajamentele initiale, comparativ cu rezultatele;

• Tranzactiile neobisnuite sau complexe;

• Rationamentul profesional avut în vedere la stabilirea soldurilor conturilor si la înregistrarea

tranzactiilor;

• Activele care sunt susceptibile la delapidari;

• Formarea populatiei si dimensiunea esantionului;

• Schimbarile în cadrul conducerii si reputatia acesteia;

• Natura activitatii entitatilor, incluzând natura productiei realizate si a serviciilor prestate de

aceasta;

• Natura sistemului de procesare al datelor si gradul de utilizare al tehnicilor moderne pentru

comunicare;

3

Evaluarea riscului inerent

Pentru a evalua riscul inerent, auditorii trebuie sa efectueze o analiza a contextului în care

functioneaza entitatea auditata, precum si caracteristicile operatiunilor auditate prin interviuri cu

conducerea entitatii si cunoasterea activitatii acesteia, obtinuta din rapoartele auditurilor precedente.

Auditorul trebuie sa evalueze factorii de mai sus, pentru a stabili riscul inerent specific fiecarui

ciclu de tranzactii, cont si obiectiv al auditului.