Extras din curs

Capitolul 1. Structura sistemelor moderne de asigurări în economia de piaţă

1.1.Asigurarea – przentare generală

Asigurarea propriu-zisă, în formă cea mai simplă, clasică, dar şi cel mai frecvent întâlnită în practică, constă în protecţia financiară pentru pierderi cauzate de o gamă largă şi variată de riscuri.

Asigurarea are la bază un acord de voinţă (contract) încheiat între asigurător şi asigurat, prin care asigurătorul oferă asiguratului protecţie pentru riscurile pe care şi le-a asumat, obligându-se să acopere asiguratului contravaloarea daunelor (respectiv sumă asigurată în cazul asigurărilor de viaţă) în caz de producere a acestor evenimente, în schimbul plăţii de către asigurat a unei sume de bani, numită "primă de asigurare".

Conceptul de asigurare poate fi abordat sub aspect juridic, economic şi financiar.

Sub aspect juridic: pentru a fi operată asigurarea trebuie să capete o forma juridică şi acest fapt rezulta dintr-un contract ca legea părţilor şi legea propriu-zisă emisă de puterea legislativă. Contractul de asigurare şi legea de organizare a asiguratului sunt izvoare de drepturi şi obligaţii în materie de asigurări.

Sub aspect economic: asigurarea implică constituirea în condiţii specifice a fondului de asigurare în legătură cu care pot fi puse în evidenţă următoarele aspecte:

-fondul de asigurare se constituie în forma băneasca

-fondul de asigurare se constituie descetralizat la nivelul fiecărei şoc pe seama primelor de asigurare încasate.

Constituirea şi utilizarea fondului de asigurări implică relaţii economice intre părţi prin fluxurile băneşti pe care le presupune încasarea primelor de încasare şi apoi plata despăgubirilor aferente.

Sub aspect financiar: asigurarea este intermediar financiar între persoane fizice asigurate care plătesc eşalonat prime de asigurare şi pesoane fizice sau juridice care au nevoie de resurse financiare suplimentare.

Asigurarea are la bază mai multe premise:

-Caracterul aleator al evenimentelor la care se referă asigurarea. Evenimentul trebuie să fie întâmplător, realizarea lui să nu depindă de voinţa persoanelor implicate în asigurare, fie că acest fapt nu este posibil ( în cazul calamităţilor naturale- ploi torenţiale, cutremur, grindină), fie că legea le interzice provocarea evenimentelor respective ( incendii, accidente corporale, etc.). Pentru a fi asigurabil evenimentul trebuie să fie posibil în viitor cu consecinţe întrevăzute, posibil aşteptate, totuşi nesigur sub aspectul ivirii, a măsurii în care va provoca sau nu pagube, ca şi sub aspectul localizării şi duratei.

-Caracterul evaluabil al evenimentelor înseamnă că pentru a fi asigurabil, evenimentul în cauză, trebuie să poată fi cuprins în cercetarea statistică, deci să decurgă după legităţile evenimentelor întâmplătoare, încadrându-se în regulile de calcul al probabilităţilor. Posibilitatea de evaluare a evenimentelor se referă la numărul de cazuri ce se pot ivi şi la nivelul la care este posibilă acoperirea pagubelor. Acest fapt face posibilă stabilirea primelor de asigurare ce urmează a fi plătite de către fiecare asigurat într-un cadru mutual.

-Mutualitatea reprezintă constituirea şi utilizarea fondului de asigurare pe principiul ‘ toţi pentru unul, unul pentru toţi’. Fondul de asigurare se constituie exclusiv sub formă bănească, prin contribuţia unui mare număr de asiguraţi în scopul prevenirii şi mai ales al înlăturării efectelor nedorite ale evenimentelor asigurate.

-Extensia numerică a asiguraţilor reflectă una din cerinţele fundamentale în derularea procesului asigurării, prin aceea că numărul de asigurări trebuie să fie cât mai mare, deoarece calculul primelor de asigurare se face cu ajutorul unor metode statistice, pe baza evaluării şi a dispersiei riscului. Existenţa unui mare număr de asiguraţi crează premisa pentru constituirea fondului de asigurare şi utilizarea lui eficientă.

-Echidistanţa asiguraţilor faţă de risc sau faţă de un eveniment asigurat. Se impune identificarea intereselor similare ale asiguraţilor pentru a promova o anumită formă de asigurare şi dezdăunarea în acelaşi fel a asiguraţilor pentru o anumită categorie de riscuri.

Promovarea activităţii şi relaţiilor de asigurare implică atât condiţii subiective cât şi condiţi obiective

Condiţii subiective:

- interesul pentru asigurare: poate fi interpretat prin simţul necesităţii de a identifica, preveni şi preîntâmpina riscurile de evenimentele generatoare de pagube; se află în strânsă legătură cu evenimentele generale şi nivelul de cultură şi civilizaţie ale omului

-suportabilitatea asigurării: posibilităţile financiare ale persoanelor fizice sau juridice de a suporta plata primelor de asigurare-poate promova interesul pentru asigurare sau îl poate bloca sau amâna