Sisteme moderne de asigurări

1. Caracteristicile pieţei asigurărilor

Operaţiile de asigurare, realizate pe baze contractuale, se desfăşoară într-un cadru pe care îl numim piaţă a asigurărilor. Aici se întâlnesc cererea de asigurare, care vine din partea persoanelor fizice şi juridice asigurabile, dornice să încheie diverse tipuri de asigurări şi oferta de asigurare, susţinută de organizaţii specializate, autorizate să funcţioneze în acest domeniu şi capabile, sub raport financiar, să desfăşoare o astfel de activitate.

Ca activitate economico-financiară, operaţiunile de asigurare-reasigurare se realizează într-un cadru organizat numit piaţa asigurărilor, care în formă schematică este prezentată alăturat:

Schema pieţei asigurărilor

Ca parte a sistemului general de piaţă, piaţa asigurărilor subliniază faptul că în acest spaţiu apare cererea (care vine din partea persoanelor fizice şi juridice asigurabile, dornice să încheie diverse tipuri de asigurări) şi oferta de asigurare (susţinută de organizaţii specializate, autorizate să funcţioneze în acest domeniu, şi capabile, sub raport financiar, să desfăşoare o astfel de activitate), ca raport între ofertant şi solicitant, susţinută de norme şi legi. Ea este parte a pieţei mărfurilor, unde asigurătorul vinde serviciile sale, precum şi a pieţei capitalurilor, prin fonduri puse la dispoziţie societăţilor comerciale bancare şi de credit.

Dimensiunea acestei pieţe speciale depinde de cererea de asigurare determinată pe de o parte, de puterea economică a persoanelor fizice şi/sau juridice asigurabile şi asigurate, iar pe de altă parte, de convingerea acestora în utilitatea asigurării prin instituţii specializate (care exprimă oferta agenţilor economici asigurători).

Elementul hotărâtor, care defineşte dimensiunea pieţei asigurărilor, îl constituie Cererea de asigurare:

- determinată, pe de o parte, de puterea economică a persoanelor fizice şi juridice asigurabile, iar pe de alta, de convingerea acestora de utilitatea asigurării mijlocite de organizaţiile specializate.

- se concretizează în contracte de asigurare, după confruntarea ei cu oferta. Este posibil ca nu toate persoanele care au solicitat oferte de la organizaţiile de asigurare să încheie contracte cu acestea, fie pentru că nu găsesc convenienţa sperată, fie deoarece condiţiile solicitanţilor nu sunt acceptate de către ofertanţi.

În final, mărimea pieţei de asigurare se exprimă cu ajutorul mai multor indicatori, printre care:

• numărul contractelor încheiate în perioada de referinţă,

• numărul poliţelor active,

• valoarea anuală a primelor de asigurare,

• cuantumul sumelor asigurare în perioada de referinţă

• valoarea totală a angajamentelor asumate de societăţile de asigurare la un moment dat.

Cererea de asigurare se concretizează în contracte de asigurare, după confruntarea ei cu oferta. Cererea de asigurări de persoane, bunuri şi răspundere civilă vine din partea persoanelor fizice, care vor să încheie contracte de asigurare pentru protecţia lor şi a familiilor lor, precum şi din partea unităţilor economice preocupate să ofere securitate salariaţilor lor în caz de accidente sau boli profesionale. Cererea de asigurări de bunuri şi răspundere civilă vine din partea persoanelor juridice (întreprinderi de tot felul, instituţii publice, organizaţii fără scop lucrativ), interesate în protejarea activelor de care dispun împotriva pericolelor care le ameninţă şi a răspunderilor civile faţă de terţi.

Oferta de asigurare este prezentată de societăţile comerciale de asigurare cu capital privat, de stat sau mixt, de organizaţiile mutuale de asigurare şi de tontine.

Societăţile comerciale de asigurare, indiferent de forma de proprietate îşi desfăşoară activitatea potrivit legii, urmărind realizarea de profit. Aceste societăţi sunt obligate să se încadreze în prevederile legale referitoare la: mărimea capitalului social minim subscris şi vărsat; mărimea obligaţiilor pe care şi le pot asuma; rezervele de prime şi/sau de daune pe care trebuie să le constituie; modul de ţinere a evidenţei activităţii desfăşurate; forma bilanţului şi a contului de profit şi pierdere care trebuie întocmite şi publicate. Societăţile de asigurare în cauză trebuie să respecte, avizele şi normele instituţiilor de stat însărcinate cu supravegherea asigurărilor.

Organizaţiile de asigurare de tip mutual efectuează operaţiuni de asigurare pentru membrii lor, potrivit statutelor acestora, având la bază principiul mutualităţii, Ele nu urmăresc obţinerea de profit ci întrajutorarea membrilor lor. Fiecare membru al unei organizaţii mutuale are o dublă calitate: de asigurat şi de asigurător. În calitate de asigurat fiecare membru al grupului participă la formarea fondului comun de asigurare, cu contribuţia ce i-a fost stabilită. Din acest fond se acoperă daunele suferite la asigurările de bunuri şi răspundere civilă şi se achită sumele asigurate la asigurările de persoane. La finele anului, se procedează la regularizarea contribuţiilor în funcţie de mărimea reală a daunelor şi, respectiv a sumelor asigurate, achitate ori rămase de plată, majorându-se sau diminuându-se, după caz.

Tontinele sunt asociaţiile constituite pentru o perioadă determinată de timp, în decursul căreia membrii asociaţiei varsă la fondul comun o cotizaţie anuală, care variază în funcţie de vârstă. La expirarea termenului pentru care a fost constituită asociaţia, suma rezultată din capitalizarea cotizaţiilor de-a lungul anilor se împarte între membrii supravieţuitori. Asociaţii asemănătoare se organizează şi în cazurile de deces.