Extras din curs

1. ACTUL ADMINISTRATIV FISCAL - NOŢIUNE, ELEMENTE CONSTITUTIVE ŞI CARACTERE JURIDICE

Actul administrativ fiscal este definit prin art. 41 C. Proc. Fiscală, reprezentând actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale. Sunt acte administrative fiscale: decizia de impunere, declaraţia fiscală, procesul-verbal de sechestru, decizia de soluţionare a unei contestaţii etc.

Deşi formele întâlnite în practică sunt multiple, aceste acte administrativ fiscale prezintă o serie de caractere comune, care guvernează materia şi sunt obligatorii pentru organul emitent.

Cu privire la conţinutul actului administrativ fiscal, art. 43 alin 2 C. Proc. Fiscală stabileşte o serie de elemente obligatorii, care pot fi grupate astfel:

- Elemente de identificare a organului fiscal emitent/eventual ale persoanei împuternicite de acesta.

- Elemente (nume/denumire, domiciliu/sediu) de identificare a contribuabilului;

- Obiectul actului administrativ fiscal;

- Temeiurile emiterii – în fapt şi în drept;

- Posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestaţiei şi organul competent a primi cererea.

- Menţiunea privind audierea contribuabilului şi poziţia acestuia.

- Data şi locul emiterii, semnătura şi ştampila emitentului.

Raportat la aspecte de formă se aplică regula formei scrise, condiţie cerută ad validitatem, actul administrativ fiscal având caracter autentic.

Tot ca şi condiţie de formă cerută pentru opozabilitatea actului administrativ fiscal, acesta este supus procedurii comunicării, conform art. 44 C. Proc. Fiscală. Formele de comunicare sunt multiple şi se raportează la situaţia de fapt şi la tipul actului administrativ fiscal.

În primul rând, actul poate fi adus la cunoştinţa contribuabilului prin prezentarea acestuia la sediul organului fiscal emitent şi primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului. Regula este aplicabilă în cazul persoanelor fizice şi juridice, acestea din urmă acţionând prin intermediul reprezentantului persoană fizică.

În a doua modalitate, comunicarea se poate face înafara spaţiului de lucru al organului fiscal, fie prin persoanele împuternicite de către acesta. Comunicarea se îndeplineşte fie prin poştă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, fie, prin alte mijloace, cum sunt fax, telefon, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia, iar data comunicării va fi dovedită prin semnătura destinatarului, de pe documentul anexă.

În mod excepţional, comunicarea se poate face prin publicarea unui anunţ într-un cotidian naţional de largă circulaţie, într-un cotidian local sau în Monitorul Oficial, Partea a IV-a, atunci când lipsa contribuabilului de la domiciliul fiscal sau refuzul acestuia de a primi actul fac imposibilă probarea îndeplinirii procedurii de comunicare.

Faţă de contribuabil actul administrativ fiscal va produce efecte juridice, nu de la data emiterii, ci de la data comunicării, probată prin intermediul înscrisurilor întocmite cu ocazia procedurii de comunicare. Procedura se completează cu prevederile C. Proc. Civilă privind citaţiile şi comunicarea actelor de procedură.

Cu privire la efectele actului juridic fiscal, principala funcţiei a acestora este individualizarea creanţei fiscale, în sensul de a constata prin raportare la textul normativ din Codul Fiscal, obligaţiile fiscale principale şi accesorii în cuantum concret.

Îndeplinesc acest rol, în conformitate cu art. 81 C. Proc. Fiscală decizia de impunere, declaraţia fiscală, declaraţia vamală, documentul prin care se stabileşte şi se individualizează datoria vamală, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, ordonanţa procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii judecătoreşti.

Aceste titluri de creanţă prezintă o serie de caractere juridice:

- Sunt acte de drept public, având caracter unilateral. Obligativitatea efectelor juridice ale acestor acte juridice derivă din puterea publică, exercitată de organul fiscal.