Structura financiară a întreprinderii - capitolul 2

Cap. II. STRUCTURA FINANCIARA A ÎNTREPRINDERII

II.1. Continutul structurii financiare a întreprinderii

În conditiile economiei de piata, stabilirea modalitatilor de finantare exercita un impact deosebit asupra activitatii agentilor economici. Aproape în toate cazurile, întreprinderile nu se finanteaza în totalitate din fonduri proprii, ele apelând concomitent si la resurse externe. Prin urmare, selectarea mijloacelor de finantare externa si ponderea acestora în raport cu finantarea interna reprezinta o decizie majora a politicii financiare a întreprinderii. În acest fel se decide asupra structurii financiare a întreprinderii si se iau masuri pentru asigurarea caracterului optim al acesteia.

Structura financiara a întreprinderii reprezinta, ansamblul complex si coordonat al diverselor surse de finantare folosite de managerul financiar pentru acoperirea necesarului de finantat. În alte opinii se considera ca structura financiara exprima raportul existent între finantarile pe termen scurt si cele pe termen lung. La nivelul întreprinderii, structura financiara reflecta compozitia capitalurilor acesteia sau totalitatea componentelor de capital. Din acest motiv structura financiara mai poarta numele de structura capitalurilor întreprinderii. În consecinta, structura financiara sau structura capitalurilor întreprinderii este suma ponderilor de participare a acestor surse de finantare la constituirea capitalurilor investite în întreprinderi.

Pentru structura financiara este relevant capitalul permanent (format din capitalul propriu la care se adauga datoriile), cu o alocare mai mare de un an, deoarece este destinat ciclului de investitii. Capitalurile pe termen scurt sunt destinate cu predilectie ciclului de exploatare si, în mare parte, se acorda gratuit pe termene rezonabile, determinate de nevoile exploatarii. Cu toate acestea, daca necesarul de finantat (nevoia de fond de rulment) nu este acoperit integral din fondul de rulment, se va recurge la credite pe termen scurt ale caror costuri se vor lua în calculul capitalurilor investite. Structura capitalului permanent si a resurselor de trezorerie (capitaluri pe termen scurt) este prezentata în Figura nr. 1:

Dupa cum se observa din Figura nr. 1, capitalul permanent se compune din capitaluri proprii si împrumuturi pe termen mediu si lung (CP = CPR + DAT). Capitalurile proprii cuprind:

- capital social (sume puse la dispozitia întreprinderii cu caracter permanent de asociati / actionari, sub forma aportului în numerar / natura);

- cresteri ulterioare de capital;

- diferente pozitive din reevaluari;

- beneficii nedistribuite;

- rezultate pozitive ale exercitiului curent înainte de repartizari;

- subventii primite.

Daca din capitalul propriu se deduc subventiile primite pentru echipamente si rezervele reglementate, se obtine situatia neta a capitalului propriu, care reprezinta masura contabila a patrimoniului juridic al întreprinderii.

Sub aspect financiar, capitalul propriu indica daca întreprinderea a fost rentabila pâna la un moment dat. Sub aspect juridic, o întreprindere care înregistreaza pierderi de 50% din capitalul social trebuie sa se dizolve sau, în cadrul unui termen, de obicei pâna la bilantul urmator, sa reconstituie capitalul social pe masura pierderilor ce n-au putut fi acoperite din rezerve. Capitalul propriu nu este rambursabil, remuneratia lui depinde de performantele întreprinderii si nu este garantata în nici un fel.

Resursele de trezorerie cuprind credite bancare pe termen scurt, precum si credite comerciale, adica datorii fata de furnizori.