Subiecte monedă

Indicatori monetari

Monetaristii grupeaza indicatorii monetari in doua categorii.

Prima categorie grupeaza indicatori ce ofera informatii privind estimarea evolutiei masei monetare, si care exprima caracterul politicii monetare ca, expansionista sau restrictive.

Cea de a doua categorie grupeaza acei indicatori care ofera informatii privid estimarea efectelor exercitate de politica monetarta asupra celei economice, ei exprimand in acest caz obiectivele politici monetare.

In practica monetara din tarile dezvoltate se utilizeaza ca indicatori de reflectare a caracterului si obiectivele politicii monetare rata dobanzii si agregatele monetare

Agregate monetare

Agregatele monetare sunt marimi monetare compozite, un ansamblu de active monetare, definite de catre autoritatile monetare, care servesc ca suport al politicii monetare,in particular, pentru supravegherea cresterii mijloacelor de plata.

Agregatele monetare se clasifica in trei grupe:

a) Moneda primara (baza monetara, moneda de rezerva) care cuprinde banii creati de Banca centrala, cantitatea lor fiind direct controlata de catre Banca centrala Moneda primara constituie baza pentru crearea altor categorii de moneda (de exemplu, moneda scripturala creata de bancile comerciale);

b) Moneda ca mijloc de plata (masa monetara in sens restrans-M1) care cuprinde instrumentele de plata create de banca centrala si celelalte institutii financiar-bancare;

c) Moneda ca avutie neta (masa mijloacelor de detinere a averii), care cuprinde pe langa instrumentele de plata, instrumentele financiare lichide care nu se folosesc ca atare in plati, insa care se pot transforma usor in instrumente de plata. Acestea se numesc „lichiditati secundare ”, „cvasimoneda”.

Componenta agregatelor monetare

In raport cu gradul de lichiditate a diferitelor active cuprinse in structura masei monetare s-au constituit agregatele monetare , simbolizate cu M1, M2 , M3 si L;

M1 (Masa monetara in sens restrans) reprezinta partea cea mai active a masei monetare sau lichiditatea primara (absoluta) ce cuprinde:

- Moneda efectiva (biletele de banca si moneda divizionara);

- Depunerile in conturi curente (la vedere) nepurtatoare de dobanzi.

M2 (Masa monetara standard) =M1 + ansamblul plasamentelor la termen si in vederea economisirii susceptibile de a fi mobilizate si transformate in lichiditati prin emisiunea de cecuri cu preaviz, acestea din urma, fiind denumite cvasimoneda sau lichiditate secundara.

M3 (Masa monetara in sens larg)=M2 + alte active cu grade diferite de lichiditate si in structura carora pot fi cuprinse (certificate de depozit, bonuri de casa, conturi de economii pe termen mediu, alte titluri emise de agentii economici pe piata financiar monetara)

L (Agregatul monetar al masei monetare cel mai larg) =M3 + titlurile emise pe termen mediu si lung negociabile si care pot fi transportate mai rapid si mai lent in mijloacele de plata , respective lichiditati.

In orice tara , modul de definire al celor trei grupe de agregate monetare este adoptat in conditiile si necesitatile specifice , neexistand un sistem unic de agregare a activelor monetare.

Cu toate acestea agregatele monetare sunt stabilite de autoritatile monetare tinand seama de trei criterii:

a) Eficacitatea agregatului monetar este data de capacitatea acestuia de a constitui un obiectiv intermediar al politicii monetare. Agregatul monetar trebuie sa ofere informatii complexe si sa evidentieze caracterul politici monetare promovata si i responsabilitatea acesteia. Aceasta inseamna ca in practica monetara se urmareste relatia dintre agregatul monetar si cresterea economica, adica marimea PIB si rata inflatiei;

b) Caracterul controlabil al agregatului monetar exprima influienta pe care o exercita autoritatea monetara care intervine pentru a corija evolutia unui agregat daca aceasta evolutie nu corespunde cu cea prevazuta (sau dorita);

c) Disponibilitatea unui agregat desemneaza calitatea acestuia de a fi rapid, disponibil si in masura sa permita autoritatii monetare sa reactioneze rapid. In general un agregat mai restrans este mai usor de calculat, decat un agregat larg;

Conceptia care sta la baza agregatelor monetare folosite in tarile europene, in contextual crearii monedei euro, este oarecum simplificat, agregatele corespunzatoare acestei conceptii fiind urmatoarele:

1. Lichiditatea sistemului bancar, care cuprinde lichiditatea cash, lichiditatea potentiala si lichiditatea externa;

2. Lichiditatea primara care cuprinde numerarul in circulatie ,depozitele transferabile ale subiectilor nebancari la banci (exclusiv statul) ,reprezentand masa baneasca in sens restrans;

3. Lichiditatea secundara cuprinzand urmatoarele instrumente aflate in posesia subiectilor nebancari: depozite pe termen scurt necuprinse in lichiditatea primara , hartiile de valoare pe termen scurt ,credite pe termen scurt inclusiv cele comerciale.