Tipologia și funcțiile băncilor

Analiza tipologiei bancilor trebuie pornita de la structura aparatului bancar.In toate sistemele bancare moderne,acesta se constituie pe doua niveluri.Primul nivel este reprezentat de banca centrala, “aflata in frunte aparatului bancar,cu rol de supraveghere si organizare a relatiilor monetare-financiare ale unui sistem,pe plan intern si in relatiile sale cu alte sisteme monetare.Conform altor autori,banca centrala este “acea institutie financiar-bancara aflata in fruntea intregului sistem bancar,care ofera servicii atat guvernului unei tari,cat si sistemului de banci comerciale,si care implementeaza politica monetara a guvernului”,cu atributii in domeniul emisiunii monetare,al coordonarii politicii monetare si valutare si de banca a celorlalte banci si a statului.

O banca centrala nu este doar produsul evolutiei normale generate de dezvoltarea pietelor financiare.Ea a aparut ca urmare a unor favoruri guvernamentale,se bucura de anumite privilegii si are anumite responsabilitati.In general,aceasta banca apare ca bancher al guvernului si al celorlalte banci din sistem.De asemenea,ea monopolizeaza sau domina emisiunea de numerar.Din acest privilegiu a derivate o caracteristica secundara a bancii centrale-ea a pastrat rezerva nationala de aur,iar bancnotele ei si depozitele celorlalte banci la banca centrala formeaza cea mai mare parte a rezervelor lichide din economie.In postura de creditor de ultima instanta,banca centrala trebuie sa sustina bancile din sistem in perioadele de criza de lichiditate,in conditii avantajoase pentru acestea.Dincolo de interesele sale proprii,banca centrala trebuie sa actioneze asupra monedei,creditului si ratelor dobanzii pentru realizarea unor obiective de interes general,cum ar fi controlarea inflatiei,promovarea productiei si cresterea gradului de ocupare a fortei de munca.

Ca urmare,chiar daca au aparut ca societati private pe actiuni,in present cele mai multe banci centrale functioneaza cu capital de stat(Argentina,Canada,Danemarca,Franta,Germania,India,Marea Britanie,Olanda,Romania,Spania etc.).Totusi,intr-o serie de tari,bancile centrale se afla in proprietatea mixta a statului si a sectorului privat(procentul proprietatii de stat este de 51% in Mexic,50% in Austria,Belgia,Chile sau Japonia,25% in Turcia si de 10% in Grecia),in timp ce in altele sunt complet privatizate(Banca Italiei,care conform statului poate fi detinuta numai de alte companii publice,sau Federal Reserves-S.U.A.,care este proprietatea bancilor member ale sistemului).

Referitor la relatia bancii centrale cu mediul economic inconjurator,acesta trebuie guvernata de o serie de principii,precum:

• Banca centrala sa aiba un mandate clar definit,cu cat mai putine obiective;printer acestea,stabilitatea preturilor trebuie sa se plaseze la un loc de frunte;

• Banca centrala sa aiba deplina discretie in folosirea instrumentelor de politica monetara,in vederea atingerii obiectivelor propuse;

• Banca centrala sa nu finanteze deficitul bugetar(sau sa aiba limite stricte de finantare)sis a nu administreze datoria publica;

• Banca centrala sa isi anunte,in mod public,obiectivele intermediare;de asemenea,modalitatea de atingere a acestor obiective sa fie transparenta si previzibila;

• Banca centrala sa fie raspunzatoare pentru actiunile sale si pentru atingerea obiectivelor anuntate,prin explicatii si rapoarte prezentate organelor alese si societatii in general;

• Banca centrala sa evite implicarea in politici structurale(privatizare,demonopolizare,restructurare),deoarece utilizarea instrumentelor monetare pentru asemenea obiective este putin eficienta si risca sa degenereze in inflatie,contrazicand obiectivul principal pe care autoritatea monetara este menita sa-l urmareasca;

• Banca centrala sa anunte institutia careia ii este subordonata(in cazul Romaniei,Parlamentul)ori de cate ori apar obiective conflictuale sau probleme ce fac imposibila atingerea parametrilor monetari urmariti.

La noi in tara,rolul de banca centrala revine Bancii Nationale a Romaniei,in baza Legii nr.101/1998 privind Statul B.N.R.,asa cum a fost modificata si complementata prin Legea nr.156/1992 si prin Ordonanta de Urgenta nr.136/2001.

In concluzie,in conditiile in care sistemul bancar este considerat a fi coloana vertebrala financiara a economiei de piata,putem spune ca banca centrala reprezinta,la randul ei,coloana vertebrala a sistemului bancar.