Tranzacții economice

Riscul economic reprezintă o alternativă de finalizare a unei afaceri, cealaltă este şansa.Riscul generează efecte nefavorabile, în timp ce şansa produce efecte pozitive.

După natura lor, riscurile pot fi:

a) riscuri cu conţinut economic

b) riscuri de altă natură

După cauzele care determină producerea lor, pot fi:

a) riscuri naturale – ele determină distrugerea parţială sau totală a mărfurilor, întârzierea transporturilor. Ex : inudaţii, avalanşe, cutremure, incendii.

b) politice – determină apariţia unor perioade de anarhie, schimbări în politicile comerciale.Ex : riscul modificării formei de guvernământ, lovituri de stat

c) administrative – ele determină apariţia unei stări de neîncredere, tendinţa de reducere a afacerilor pe termen lung şi înmulţirea afacerilor speculative. Ex : riscul schimbării reglementărilor de comerţ exterior

d) de management – determină obţinerea unor rezultate nesatisfăcătoare prin diminuarea profitului, pierdera clienţilor, degradarea imaginii firmei. Ex : riscul conducerii proaste a proceselor de producţie, riscul desfăşurării proaste a cercetării de piaţă, riscul degradării relaţiilor cu intermediarii

e) contractuale – determină rezultat nefavorabil în ceea ce priveşte păstrarea sau câştigarea partenerilor, dar şi sub aspect financiar. Ex : riscuri privind negocierea inadecvată a clauzelor şi condiţiilor contractuale, nerespectarea clauzelor din contract.

f) de preţ – determină obţinerea unor rezultate financiare nefavorabile. Se referă la posibilitatea modificării preţului la elemente care compun obiectul contractului sau la produsul final între momentul semnării contractului şi momentul plăţii

g) riscul valutar – determină pierderi financiare. Constă în fluctuaţia în sens nefavorabil a cursului valutar

După locul unde se produc:

a) interne – se manifestă în cadrul naţional

b) internaţionale – se manifestă la nivelul internaţional

Riscul comercial este posibilitatea ca un eveniment viitor şi probabil să provoace consecinţe patrimoniale negative părţilor la un contract comercial internaţional, partea prejudiciată neputând trage la răspundere beneficiarul.

Riscuri comerciale:

a) riscul privind bonitatea partenerilor comerciali – reprezintă riscul ca partenerii să nu îşi onoreze la timp obligaţiile pe care şi le asumă prin contract

b) riscul privind negocierea neurmată de contractare. El poate fi evitat atât pe cale contractuală, cât şi extracontractulă prin diminuarea costurilor aferente proiectelor complexe de oferte, obţinerea de garanţiiprivind refuzul de încheiere a contractului după adjudecare

c) riscul de scumpire a materiei prime, materialelor, manoperei. Poate fi diminuat prin înscrierea în contract a unor clauze a diferenţelor de preţ

d) riscul privind fluctuaţiile valutare – prin clauze contractuale, prin operaţii pe piaţa valutară

e) riscul privind vânzările pe credit. Implică eroziunea capitalului datorită fenomenelor inflaţioniste şi poate fi evitat prin echivalarea preţurilor la scadenţă cu preţurile din momentul negocierii şi încheierii contractului.

f) riscul privind modificarea condiţiilor de executare a contractului comercial internaţional

g) riscul privind neîncasarea preţului sau încasarea întârziată

h) riscul de neexecutare, executare tardivă sau necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale

METODE SI TEHNICI CONTRACTUALE DE PROTECTIE IMPOTRIVA RISCURILOR COMERCIALE

Condiţia de bază pt folosirea lor este să fie acceptate de ambii parteneri la contract.

A. Impotriva riscului valutar

Prin risc valutar se înţelege posibilitatea apariţiei unei pierderi în cazul unei tranzacţii economice, ca urmare a modificării cursului valutei în care se face plata, respectiv încasarea între momentul încheierii contractului şi momentul plăţii

Intre momentul semnării contractului şi momentul plăţii există un interval de timp pt că:

- livrarea internaţională presupune parcurgerea unui traseu de transport şi îndeplinirea unor formalităţi care necesită timp

- vânzătorul nu oferă marfa din stoc, el trebuie mai întâi să o producă sau să o procure

- importatorul are nevoie de timp pt a obţine banii necesri plăţii

- mecanismul plăţilor externe impune respectarea unui interval de timp în care să circule documentele în circuitul bancar.

Pt exportator riscul valutar apare atunci când la data încasării sumei valuta în care se efecutează plata are o putere de cumpărare mai mică decât la încheierea contractului.

Pt importator riscul valutar apare atunci când la data plăţii valuta în care se face plata are o putere de cumpărare mai mare decât în momentul încheierii contractului

In vederea reducerii riscului valutar se folosesc diferite tehnici contracuale:

1) Alegera celei mai bune variante pt valuta plăţii (cea mai stabilă)

Vânzătorul este interesat ca plata să se efectueze într-o valută care are tendinţa de apreciere.Cumpărătorul este interesat ca plata să se facă într-o valută cu tendinţă de depreciere.

2) Anticiparea sau întârzierea efectuării plăţii sau încasării prin fixarea corespunzătoare a scadenţei şi prin introducera unor marje asiguratorii în preţ corelate cu prognozele pt evoluţia monedei plăţii.

Dacă se prognozează o tendinţă de apreciere a valutei plăţii, atunci exportatorul va încerca să amâne livrarea, în caz contrar va grăbi livrarea.Importatorul va încerca să întârzie plata când valuta are tendinţa de depreciere sau să o devanseze dacă valuta se apreciază.

3) Realizarea unei strategii financiar valutare prin care să se sincronizeze încasarea şi plata în aceeaşi valută

Riscul se reduce cu atât mai mult cu cât sunt mai apropiate scadenţele pt încasările şi plăţile în aceaşi valută şi cu cât sunt mai apropiatevalorile sumelor de plată.

4) Folosirea unor clauze valutare adecvate

Clauza valutară presupune legarea valutei în care se efectuează plata de una sau mai multe valute cu un curs mai stabil sau de o monedă internaţională DST.In momentul semnării contractului se negociază şi se stabileşte moneda de referinţă în raport cu care se va exprima evoluţia cursului monedei plăţii la scadenţă.

a) Clauza valutară simplă se bazează pe legarea cursului monedei contractului de o altă valută numită valută etalon sau referinţă.Contractul mai trebuie să stabilească instituţia financiară al cărei cursuri se vor folosi pt cuantificarea variaţiei cursului monedei plăţii; se stabileşte instituţia de supravegherecare va recalcula moneda de plată; se fixează limita de risc asumat, adică variaţia maximă a cursului monedei plăţii faţă de valuta etalon până la care nu se recalculează suma de plată.

Această limită este legată de costurile pe care le implică folosirea servicilui de supraveghere valutară