Energia Eoliana

Imagine preview
(9/10 din 4 voturi)

Acest curs prezinta Energia Eoliana.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 13 pagini .

Profesor: Andrei Gheorghe

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domenii: Fizica, Electronica

Extras din document

Europa nu are decât 9% din potenţialul eolian disponibil în lume, dar are 72% din puterea instalată în 2002. Ea a produs 50 TWh electricitate de origine eoliană în 2002, producţia mondială fiind de 70 TWh. Potenţialul eolian tehnic disponibil în Europa este de 5.000 TWh pe an.

Energia eoliană este direct proporţională cu viteza vântului ridicată la puterea a treia.

Puterea instalaţiilor eoliene a evoluat de la câteva sute de kW înainte de 2000 ajungând la ordinul de MW după 2000 şi putându-se stabiliza la o putere de 5 MW în 2010. Durata de viaţă a unei instalaţii eoliene este de 20 până la 25 ani.

Sursa eoliană disponibilă este evaluată pe scară mondială la 57.000 TWh pe an. Contribuţia energiei eoliene off shore (în larg) este estimată la 25.000 - 30.000 TWh pe an, fiind limitată la locaţii care să nu depăşească adâncimea de 50 m. Producerea mondială de electricitate în 2000, a fost de 15.000 TWh (ceea ce corespunde unei energii primare consumate de 40.000 TWh), rezultând un randament al ciclurilor termo-mecanice de 30-40%. Teoretic, energia de origine eoliană poate acoperi necesarul de electricitate pe plan mondial. În acelaşi timp, principalul inconvenient al acestei surse de energie, o reprezintă instabilitatea vântului. În perioadele de îngheţ, ca şi în cazul caniculei, cazuri în care cererea de energie este acerbă, efectul produs de vânt este practic inexistent, fapt care a condus, în dezvoltarea instalaţiilor eoliene, la ataşarea unor alte instalaţii de energii regenerabile caracterizate de un mai bun echilibru în funcţionare, sau de sisteme de stocare a energiei electrice. Trebuie luat însă în calcul, în cazul sistemelor de stocare a energiei electrice de mare capacitate, preţul de cost ridicat al acestor sisteme, care sunt astăzi, în curs de dezvoltare. Europa nu are decât 9% din potenţialul eolian disponibil în lume, dar are 72% din puterea instalată în 2002. Ea a produs 50 TWh electricitate de origine eoliană în 2002, producţia mondială fiind de 70 TWh. Potenţialul eolian tehnic disponibil în Europa este de 5.000 TWh pe an. Pentru a avea o idee despre energia eoliană în anii ’80 cel mai mare generator de energie eoliană avea o putere de 50kw iar în zilele noastre se finalizează proiectul unui generator care va produce 1500 kw. Una din ţările cele mai dezvoltate din punct de vedere al energiei eoliene este Danemarca, care are o producţie de energie de 1,2 TWh/an.

La sfârşitul anului 2003, Uniunea Europeană avea aproape 300 de generatoare eoliene instalate în largul mărilor, însumând o putere totală de 540,2 MW.

În California, la sfârşitul anului 1984, funcţionau deja 8469 de turbine eoliene. Capacitatea totală a acestor unităţi este de aproximativ 550 MW.

Turbinele eoliene aveau însă şi câteva probleme: modificările mari ale vitezei vântului provocau variaţii ale intensităţii curentului electric, defectând uneori sisteme de transmisie; palele rotorului colectau în timp substanţe străine, particule de praf etc. care reduceau randamentul. Aproximativ 80% din energia eoliană din lume este produsă acum în California, dar energia eoliană este pe cale de răspândire în Midwest-ul american, în Europa - în special în Belgia şi Olanda – dar şi în alte regiuni. Cifra de afaceri privind aplicaţiile eoliene în UE a fost, în 2003, de 6,9 miliarde euro.

Energia produsă astfel echivalează cu cea obţinută prin arderea a 20 milioane de tone de cărbune într-un sistem convenţional de producere a energiei electrice. În Cehia, spre exemplu, ponderea energiei eoliene va creşte de la 3,8% în 2000, la 8% în 2010, în Estonia de la 0,2% la 5,1%, în Ungaria de la 0,7% la 3,6%, în Polonia de la 1,6% la 7,5%. Cu toate acestea, conform raportului Agenţiei Internaţionale pentru Energie, în România există "întârzieri în elaborarea şi implementarea programelor.

Privind energia eoliană a României, s-au identificat cinci zone eoliene, în funcţie de condiţiile de mediu şi topo-geografice, luând în considerare nivelul potenţialului energetic al resurselor de acest tip la înălţimea medie de 50 metri şi peste. România încadrează într-un climat continental temperat, cu un potenţial energetic ridicat, în special în zona litoralului şi de coastă (climat blând), precum şi în zonele alpine cu platouri şi vârfuri montane (climat sever). Pe baza evaluării şi interpretării datelor înregistrate rezultă că, în România, potenţialul energetic eolian este cel mai favorabil pe litoralul Marii Negre, în zonele montane şi podişuri din Moldova sau Dobrogea.

Implementarea energia eoliană

a) Caractere generale

- derivată din cea solară, rezultă ca urmare a diferenţei de potenţial termic şi baric din troposferă în urma încălzirii neuniforme a atmosferei.

- Curentul de aer ( vântul ) care tinde să echilibreze diferenţele existente, se remarcă prin intensitate (viteză, durată, direcţie).

- În condiţiile în care viteza creşte şi efectul mecanic este mai puternic. Astfel, la o viteză de 9,5 m/s, efectul mecanic este de 7 kgf/mp, iar la 30 m/s de 220 kgf/mp.

gradul de valorificare depinde de viteza vântului, dimensiunea elicei şi de randamentul motorului eolian.

Fisiere in arhiva (1):

  • Energia Eoliana.doc

Alte informatii

Implementarea energia eoliană ,Caracteristicile sursei eoliene şi potenţialul energetic disponibil,Dezvoltarea ingineriei eoliene