Arii Protejate Storic General

Obiective generale:

- cunoaşterea procesului evolutiv al materiei terestre până la constituirea materiei organice şi a

formelor de viaţă;

- cunoaşterea procesului de diversificare al materiei organice şi a formelor de viaţă;

- înţelegerea noţiunii de „biodiversitate” şi a valenţelor multiple ale acesteia;

- cunoaşterea repartiţiei spaţio temporale şi a cauzelor modificării biodiversităţii;

- înţelegerea necesităţii conservării biodiversităţii ca măsură de

1. Locul şi rolul biosului ca formă superior-organizată a materiei în mediu

Devenirea materiei terestre se împlineşte doar odată cu apariţia vieţii.

Prin secvenţa apariţiei primului organism viu se poate pune problema saltului calitativ

fundamental, care a condus spre ceea ce numim mediu înconjurător.

Pe Terra, evoluţia fizico-chimică a materiei a condus la creşterea gradului de complicare

structurală, ceea ce a constituit premisa apariţiei vieţii, punct de plecare a evoluţiei biologice (acum

3,6 miliarde de ani).

Premisa fundamentală a apariţiei vieţii pe Terra este de natură energetică. - Plasarea

Pământului faţă de Soare la o distanţa nici prea mare ca sa îngheţe, nici prea mică, ca să fie

supraîncălzit, a făcut ca energia acestuia să se constituie în energie fundamentală pentru viaţă.

De altfel, apariţia şi menţinerea structurilor caracteristice viului se face cu consumul

energetic preluat direct şi imediat de la Soare.

Metabolismul - ca însuşire caracteristică doar organismelor vii, face posibilă stocarea şi

utilizarea energiei solare.

Metabolismul - Totalitatea proceselor complexe de sinteză, de asimilare (cu înmagazinare

de energie), de degradare şi de dezasimilare (însoţită de eliberare de energie), pe care le suferă

substanţele dintr-un organism viu.

Parcursul devenirii celulei vii a fost prelung, de miliarde de ani. Doar când şi-a dobândit

caracteristici ca autoconservarea şi autoreproducerea a început complexarea structurală care i-a

asigurat viului iniţial o anumită independenţă, i-a asigurat capacitatea de a contracara forţele ce

tindeau să-l dezorganizeze.

Se impunea ca absolut necesară existenţa unei structuri capabile să deţină şi să transmită

caracteristicile viului la descendenţi; era necesară existenţa materialului genetic.

De altfel, viaţa nu este o apariţie întâmplătoare, nu este un produs accidental al istoriei

Terrei, ea a apărut în aşa - numitul moment de optim evolutiv.

Viaţa este o formă superioară organizată a materiei apărută atunci când s-a atins un nivel de

complexitate care sa-i permită devenirea efectivă, care să-i permită o întreţinere energetică din care

îşi trage continuitatea ei evolutivă.

Din relaţia biosului cu mediul abiotic a rezultat o gamă diversă de vieţuitoare pe Pământ,

respectiv peste 1,8 - 2 milioane de specii dintre care: 325 mii sunt plante verzi (fotosintetice şi

ciuperci) şi peste 41 de mii sunt vertebrate (peşti, reptile, amfibieni, păsări şi mamifere).

Zeci de mii de specii de insecte este posibil sa nu fie descoperite, de asemeni şi un număr

mare de microorganisme.

Din acestea o parte sunt pe cale de dispariţie, altele s-au redus numeric, iar altele suporta

agresiunea din ce in ce mai accentuata a factorilor antropici, existând riscul ca biosul terestru sa fie

adus in prag de colaps şi odată cu el şi civilizaţia.

Lumea organica are un rol deosebit in mediu, întrucât ea este rezultata evoluţiei celorlalte

componente, dar de care se deosebeşte fundamental.

Conotaţiile sistemice ale biosului

Sistemele biologice recepţionează informaţiile din mediu, le stochează, le prelucrează şi le

transmit prin semnale specifice (sunete, culori, mirosuri, comportamente etc). Ele au forme de

organizare complexe (indivizi, populaţii, biocenoze) ce poseda un specific fiziologic şi a căror

existentă este determinata de fidelitatea informaţiei preluate din mediu.

Sistemele biologice au un program genetic care le asigura structura şi comportamentul

fenologic sezonal. Plantele primesc materie prin solutiile minerale luate din sol şi dioxidul de carbon

luat prin frunze din atmosfera, preiau şi energie de la Soare şi cedează materie prin transpiraţie şi

energie sub formă de caldură sau energie chimică.

Istoria lumii vii consta in evolutia şi diversificarea speciilor in timp şi spatiu, organismele

contemporane işi trag caracteristicile dintr-o istorie lunga a interactiunilor dintre baza genetica şi

conditiile de mediu aflate in schimburi succesive.

Diversificarea materiei organice

Componenta vie (biotică) a apărut tocmai ca un răspuns la nevoia de diversificare a materiei.

Apariţia are în vedere cel puţin 2 etape majore:

- apariţia primelor combinaţii organice sub forma substanţelor care au în componenţă C, N, O, P,

- structurarea principalelor forme de viaţă cu capacităţi de autoîntreţinere, reproducere şi evoluţie

şi rolul materialului genetic în acest proces;

Viaţa nu a apărut, nu s-a instalat într-un spaţiu fizic dinainte pregătit, ci a conlucrat împreună

cu celelalte componente ale mediului înconjurător, creând spaţiul şi suportul devenirii sale

(dezvoltare coevolutivă). Vezi „James Lovelock, Gaia – o nouă perspectivă asupra vieţii pe

Pământ”

Se poate observa o accelerare a diversificării materiei vii (practic a biodiversităţii), în

segmentul terminal al curbei evolutive temporale.

Se apreciază că apogeul biodiversificării a fost depăşit din cauză că a început mersul

descendent al componentei biotice (numeroase specii şi grupări biologice existente cândva au

dispărut fără a lăsa urmaşi).

2.Definirea biodiversităţii

Noţiunea de biodiversitate are o conotaţie calitativă - ea se constituie ca măsură a calităţii

unui ecosistem şi implicit a mediului indiferent de scara de raportare. (în mod direct interesează

efectiv numărul de specii şi raporturile dintre acestea într-un spaţiu dat)

Diversitatea biologică reprezintă variabilitatea organismelor vii din toate sursele, inclusiv,

printre altele, a ecosistemelor terestre, marine şi a altor ecosisteme acvatice şi a complexelor

ecologice din care acestea fac parte; aceasta include diversitatea în cadrul speciilor (caracterul unic

al fiecărui individ) , dintre specii şi a ecosistemelor. Varietatea tuturor vieţuitoarelor încluzând

gene, specii şi ecosisteme.

Importanţa echilibrului biodiversităţii este legată şi de păstrarea condiţiilor de viaţă pentru

om. O specie dispărută, ca episod de degradare a biodiversităţii, este definitiv pierdută chiar dacă

cercetările genetice au permis identificarea şi obţinerea genelor specifice.

Apariţia omului în mediu a constituit un factor de impact încă din primele etape ale

civilizaţiei. Impactul a crescut progresiv pe măsură ce au crescut şi cerinţele acestuia.

Biodiversitatea atât ca număr de specii cât şi ca număr de indivizi al unor specii are legătură

cu impactul direct sau indirect al omului asupra biosferei: