Climatologie

Imagine preview
(7/10 din 3 voturi)

Acest curs prezinta Climatologie.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier pdf de 110 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Geografie

Extras din document

FACTORII GENETICI AI CLIMEI

Climatologia este stiinta care se ocupã cu studiul conditiilor de genezã a climatelor si

rãspândirii lor geografice (Gh. Pop, p. 225).

Clima este influentatã de patru categorii de factori: factorii radiativi, factorii fizicogeografici,

factorii dinamici si factorii antropici, adicã de cãtre radiatia solarã, suprafata activã

subiacentã, circulatia generalã a atmosferei si activitatea antropicã.

FACTORII RADIATIVI

Principala sursã de energie, care se aflã la originea tuturor fenomenelor si proceselor ce

se produc în atmosferã si, bineînteles, la originea genezei climatelor este energia radiatã de

Soare. Din punct de vedere climatologic, importantã prezintã repartitia radiatiei totale, deoarece

radiatia terestrã si radiatia atmosfericã reprezintã tot energie solarã, dar transformatã, repartitia

bilantului radiativ al suprafetei terestre, repartitia cãldurii consumate în procesul evaporãrii si a

fluxului caloric turbulent.

1. Repartitia geograficã a radiatiei solare globale

Radiatia globalã, din punctual de vedere al repartitiei geografice, depinde de unghiul

înãltimii Soarelui deasupra orizontului (latitudine, anotimp, momentul zilei) si de transparenta

atmosferei (nebulozitate, prezenta pulberilor în suspensie etc.).

a. Repartitia sumelor medii anuale ale radiatiei globale

Valorile medii anuale ale radiatiei solare globale oscileazã între 60 kcal/cm2, în

regiunile polare, si 220 kcal/cm2, în regiunile tropicale.

Cele mai ridicate valori, de peste 200 kcal/cm2, nu se înregistreazã în zona ecuatorialã,

chiar dacã aici unghiul înãltimii soarelui deasupra orizontului se mentine constant tot timpul

anului si este favorabil, ca urmare a valorilor mari ale nebulozitãtii. În aceastã zonã (bazinul

occidental al Amazonului, bazinul fluviului Congo, arhipelagul Sondelor Mari etc., S. Ciulache,

p. 292), se înregistreazã valori relativ mici, de circa 100-120 kcal/cm2/an sau chiar mai mici datã

fiind transparenta redusã a atmosferei. Asadar, zonele desertice tropicale si subtropicale, precum

Sahara, Nubia, Nefud, Tharr, Kalahari, Mexicul se nord-est prezintã cele mai mari valori medii

anuale datoritã nebulozitãtii extrem de reduse.

În regiunile temperate, valorile medii anuale ale radiatiei globale oscileazã între 140 si

80 kcal/cm2. În general, ca urmare a nebulozitãtii mai scãzute din regiunile continentale

comparativ cu cele oceanice, izoliniile sunt curbate cãtre poli pe uscat.

O scãdere a radiatiei solare globale poate fi observatã si în regiunile musonice cu

nebulozitate mare în perioada în care musonul bate dinspre ocean (Asia de Est) sau în regiunile

cu activitate ciclonicã intensã (Pacificul de Nord, Atlanticul de Nord) (Gh. Pop, p. 228). Astfel,

cele mai scãzute valori se înregistreazã în regiunile arctice si subarctice, unde nu se depãsesc 70

kcal/cm2/an. Valori chiar mai scãzute sunt caracteristice arhipelagurilor Svalbard, Frantz Josef,

insulelor Aleutine etc. În emisfera sudicã, în Antarctica, radiatia globalã prezintã valori mai

ridicate, în unele cazuri valorile fiind comparative cu cele din regiunile ecuatoriale, adicã de

circa 100 kcal/cm2, datoritã transparentei foarte ridicate a atmosferei.

Fisiere in arhiva (1):

  • Climatologie.pdf