Curs Climatologie

I.Notiuni introductive

1. Obiectul si scopul meteorologiei

Planeta noastra este inconjurat de un invelis gazos numit atmosfera.

In atmosfera Pamantului se produc numeroase fenomene ca variatiile de temperatura si umezeala, precipitatiile, vantul, etc, care in general sunt usor perceptibile simturilor noastre si exercita o mare influenta asupra vietii si activitatii omului. Pe langa acestea, se produc si fenomene optice, electrice si acustice, cum sunt curcubeele, coroanele si halourile, fulgerele, trasnetele si aurorele polare, care au o frecventa mai rara si mai mica decat primele.

Aproape toate aceste fenomene apar si se dezvolta in urma transformarii diferentiate a energiei primite de la Soare de catre suprafata Pamantului si de atmosfera. Fenomenele „oceanului” aerian nu se produc izolat, ci in stransa interactiune cu procesele fizice care se petrec la suprafata uscatului, a apei sau a covorului vegetal, fiind totodata dependente si actionand in comun. Intre suprafata terestra numita si suprafata subiacenta- activa si atmosfera, are loc un schimb neintrerupt de schimb si umezeala in urma caruia, prin procesele fizice care se produc in atmosfera iau nastere fenomenele amintite.

Stiinta care se ocupa cu studiul proprietatilor atmosferei, a proceselor si fenomenelor care se produc in atmosfera in stransa interactiune cu suprafata Pamantului se numeste meteorologie.

Atmosfera ca orice amestec gazos, se caracterizeaza la un moment dat printr-o anumita stare fizica determinata de manifestarea complexa a proceselor si fenomenelor care au loc neincetat in atmosfera si poate fi exprimata – ca orice stare fizica – prin valorile unor parametrii macroscopici numiti in meteorologie, elemente meteorologice.

Principalele elemente meteorologice folosite in caracterizarea cantitativa si calitativa a starii atmosferei sunt:

- temperatura aerului;

- presiunea atmosferica;

- umeazeala aerului;

- nebulozitatea;

- directia si viteza vantului;

- precipitatiile atmosferice;

Asupra tuturor acestor elemente meteorologice se fac observatii sistematice in statiile meteorologice, la sol si la inaltime, obtinandu-se astfel caracterizari de ansamblu asupra starii atmosferei.

Starea atmosferei la un moment dat sau un interval scurt de timp, determinata de complexul proceselor si fenomenelor atmosferice si caracterizata prin totalitatea elementelor meteorologice se numeste „timp” sau „vreme”.

„Timpul” este deci o expresie a efectului suprapus, simultan, al elementelor meteorologice in momentul sau perioada respectiva, intr-un anumit loc sau regiune.

Caracterul schimbator al vremii reprezinta manifestare a fluctuatiei valorilor elementelor meteorologice. Variatiile elementelor meteorologice se mentin obisnuit intre anumite limite si sunt de 2 feluri: periodice sau regulate, neperiodice sau neregulate.

Variatiile periodice (diurne si anuale) sunt provocate de miscarea de rotatie de revolutie a Pamantului, care determina schimbarea periodica a fluxului de radiatii solare receptionate de suprafata Pamantului, prin modificarea periodica a duratei zilei (a insolatiei), a inaltimii Soarelui desupra orizontului si distantei dintre Soare si Pamant.

Schimbarile periodice ale intensitatii si duratei insolatiei imprima procesului de incalzire si racire a suprafetei Pamantului, caracterul periodic, iar acesta, la randul sau, determina mersul periodic diurn si anual al temperaturii aerului si al altor elementelor meteorologice.

Variatiile neperiodice sunt fluctuatii neregulate a elementelor meteorologice, produse de deplasari ale aerului dintr-o regiune in alta. Aceste variatii se suprapun peste cele periodice, provocand abateri de la mersul obisnuit al elementelor meteorologice.

Prin studiul variatiei elementelor meteorologice pe o perioada indelungata, multianuala, se poate obtine caracterizarea climatica a unei localitati sau regiuni geogragice.

In sens larg, prin notiunea de clima se intelege regimul multianual al vremii, caracteristic regiunii sau locului respectiv.

Pentru caracterizarea climei se utilizeaza valorile medii si extreme, amplitudinea, frecventa si alte valori (statistice) ale tuturor elementelor meteorologice, calculate pe baza sirurirol de observatii multianuale.

Folosirea valorilor medii ale elementelor meteorologice in caracterizarea climei nu trebuie sa conduca la definirea gresita a climei, ca fiind „starea medie a atmosferei”. Nu trebuie sa se confunde media multianuala a elementelor meteorologice, cu notiunea complexa de clima, care include nu numai regimul de timp mediu, ci si intreaga succesiune a starilor de timp, inclusiv cele accidentale, cu cea mai redusa frecventa.

Revenind asupra obiectului meteorologic pe baza precizarilor de mai sus, se poate afirma ca meteorologia este o stiinta complexa; ea studiaza proprietatile atmosferei, cauzele schimbarilor starii atmosferei, cerceteaza legile care guverneaza starea acesteia, timpul si clima.