Cuprins
- Conţinut:
- 12.1. Ridicări topografice
- 12.2. Sisteme de coordonate utilizate în topografie
- 12.3. Puncte topografice
- 12.4. Erori şi greşeli în măsurătorile topografice
- Obiective:
- La sfârşitul acestei lecţii veţi fi în măsură:
- -să definiţi ridicarea topografică
- -să precizaţi care sunt sistemele de coordonate utilizate în topografie
- -să definiţi ce sunt punctele de sprijin şi punctele caracteristice
- -să definiţi şi să clasificaţi erorile
Extras din curs
12.1. Ridicări topografice
Topografia este ştiinţa care se ocupă cu măsurarea suprafeţei terestre în vederea transpunerii ei pe plan. În acest scop ea urmăreşte să determine poziţia în plan şi spaţiu a unor puncte, alese nu la întâmplare, ci în aşa fel încât pe de-o parte să permită o bună acoperire a terenului, iar pe de altă parte să scoată în evidenţă schimbările de direcţie ale elementelor liniare, precum şi modificările de pantă ale terenului. Totalitatea operaţiilor desfăşurate pe teren şi în birou (planificare, măsurători, calcule), în vederea determinării coordonatelor punctelor de pe suprafaţa terestră poartă denumirea de ridicare topografică.
12.2. Sisteme de coordonate utilizate în topografie
Coordonatele sunt acele valori care definesc poziţia unui punct în raport de un anumit sistem de referinţă. În topografie se folosesc în principal două sisteme de coordonate, şi anume:
12.2.1. Coordonatele rectangulare
În acest caz sistemul de referinţă este format din două axe perpendiculare cu originea comună în punctul O (Figura 63).
Figura 63 – Coordonatele rectangulare
a) în sistem cartezian; b) în sistem Gauss
Poziţia punctului A în raport cu cele două axe este dată de lungimea perpendicularelor coborâte din punct pe axele OX şi OY. Acest sistem de coordonate este utilizat în ridicările topografice realizate prin metoda echerării.
12.2.2. Coordonatele polare
De această dată poziţia punctului se raportează la o singură direcţie de referinţă (nordul geografic, nordul magnetic sau o direcţie oarecare de pe teren), numită axă polară (Figura 64). Din originea direcţiei de referinţă (punctul O) se măsoară distanţa până la punctul de pe teren (OA = d), precum şi unghiul format de dreapta respectivă cu direcţia de referinţă (θ). Astfel, rezultă că poziţia punctului A este dată de două valori diferite, una reprezentând distanţa exprimată în metri, iar cealaltă valoarea unghiului exprimat în grade, minute şi secunde.
Sistemul coordonatelor polare îşi găseşte aplicabilitate în metoda radierii.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Cursul1.doc
- Cursul2.doc
- Cursul3.doc