Demografie și geografie istorică

Curs 1. Demografie; 18 octombrie 2006

- termenul deriva etimologic din doua cuvinte grecesti: demos (popor) + graphe (descriere) – „descrierea poporului/populatiei”

- este o notiune prezenta în toate limbile europene – eg: demographie, demografia etc

- acceptiunea s-a fixat în timp în paralel cu progresele realizate de cercetarea în domeniu

- azi, este o stiinta sociala ce studiaza populatiile umane, marimea, repartizarea lor spatiala, structurile lor, evolutia, factorii ce le determina (mortalitate, migratie, fertilitate, factori sociali-economici)

- înainte de fixarea acestui termen se foloseau notiuni precum: populatie, statistica populatiei etc

- dar în sec XIX s-a încetatenit termenul de demografie

- sub raport istoric, demografia a aparut odata cu statistica, de care s-a desprins apoi în secolul XVIII – începutul sec XIX; astfel, demografia devine o disciplina autonoma

- demografia studiaza populatia din prezent împreuna cu statistica; daca se ocupa cu studierea populatiei din trecut, se numeste demografie istorica

- demografia istorica = stiinta care studiaza cu ajutorul metodelor statistice viata umana din trecut, considerând mai ales nasterea, casatoria, mortalitatea, migratiile, raporturile ce rezulta dintre aceste fenomene si miscarea populatiei; prin metode, tine de matematica, dar e o stiinta sociala datorita rezultatelor si interpretarilor

Izvoarele demografiei istorice

- primele recensaminte s-au facut în Egiptul antic, dar si în China (aprox 2000 B.C.), în IR aveau un caracter militar, fiind periodice (la 4 ani) – mai putin scopuri fiscale

- sec V-X, Europa – scadere a populatiei datorita invaziei migratorilor si evenimentelor asociate acestui fenomen; surse:

* polypticele – de la vechile manastiri din Franta, Germania de azi; s-au gasit si în GB (aprox 1086), Venetia; sunt asemenea unor recensaminte sau registre fiscale; sunt lacunare

- pe teritoriul României primele surse: Dacia preromana – Dacia romana; eg: Ptolemeu – spune ca în sec IV B.C., în luptele cu Alexandru Macedon, getii au furnizat 14.000-15.000 razboinici; plecând de la aceasta cifra putem estima populatia la aproximativ 70.000-75.000 (daca consideram 1 soldat la 4 locuitori)

- în Evul Mediu cresc numeric sursele, dar nu sunt înca surse exacte

- sec XI, Transilvania – suprafata de aproximativ 100.000 km²; s-a estimat ca erau aproximativ 300.000 locuitori – cum anume? Printr-un studiu comparativ ce a luat ca punct de pornire recensamântul din Anglia, din 1086 – din care reiesea un numar de aprox 1 milion locuitori; apoi, s-a estimat ca si în Ungaria erau proabil 1 milion de locuitori (presupunând o densitate de 5 locuitori pe km²); presupunând ca în Transilvania densitatea ar fi mai mica (3 locuitori pe km²) din cauza faptului ca e o zona muntoasa, înalta ajungem la cifra de aproximativ 300.000 locuitori

- sec XII, creste numarul de locuitori din Transilvania; densitatea presupusa e acum de 4 locuitori pe km²; tot din sec XII apar primele mentiuni documentare ale asezarilor umane -alta metoda de a estima numarul locuitorilor

* ipoteza: un sat are o populatie de aproximativ 100 locuitori, divizati în 30 gospodarii, cu o medie de 3,5 oameni/gospodarie; se ia în calcul câte asezari sunt atestate etc

- sec XIV: estimari mai putin exacte; apar Registrele de dijme papale – înregistreaza contributia pe localitati si numele preotilor catolici; se tine cont de faptul ca contributia era proportionala cu numarul locuitorilor – se pot face estimari; precizare: doar populatia catolica platea dijma fata de papa; aprox 950 de parohii ce platesc; nu exista alte surse de informatie pentru demografia istorica pt sec XIV

- sec XV: apar registrele de socoteli ale oraselor (eg: Sibiu, Cluj, Brasov, Bistrita) – asemenea unor caiete ce întregistreaza plata contributiei fiecarui orasean (cives) în visteria orasului; înregistreaza si cheltuielile; putem estima numarul de locuitori, orasenii de drept si numarul locuitorilor din zona orasului; însa aceste registre lasa deoparte o suprafata imensa a Transilvaniei

- sec XVI – apar URBARIILE – asemenea unor conscrieri fiscale facute la dispozitia oficialilor; scop: inventarierea populatiei contribuabile; nu exista pentru Transilvania, ci doar pentru Partium si mai ales pentru cetatile ce functionau la marginea Transilvaniei: Siria (1525), Chioar (1556), Cetatea de Balta (1553), Cetatea Gherla (1553), Oradea, Hunedoara

- urbariile sunt primele surse statistice demne de luat în seama; specifica numele contribuabililor, conducatorilor; scopul primar: obligatiile militare

- pentru Moldova, TR – sursele sunt mai sarace; de exemplu, pentru sec XVI s-a calculat estimativ numarul de locuitori în functie de numarul de soldati din armata lui Stefan cel Mare la 1475, 1476; ar fi luptat aprox 40.000 de oameni si s-a considerat ca ar fi reprezentat aprox 1/10 din populatia Moldovei; asa ajungem la o cifra a populatiei de aprox 400.000-500.000 locuitori;

- sfârsitul sec XVI, 1591: apare un fel de catastif pentru Moldova; îl putem compara cu urbariile din Transilvania; înregistreaza populatia contribuabila; lasa afara pe cei ce nu contribuie: boieri, negustori, mestesugari, calugari; înregistreaza 47.217 gospodarii = N; N X 4 – ar fi populatia – rezulta aprox 200.000 locuitori contribuabili; adaugam pe cei scutiti + razesii + orasenii, slujitorii, robii si ajugem la aprox 400.000 locuitori

sec XVII – mai exact, pentru perioada principatului în Transilvania

- noutati:

1. hotarârile dietale; anual: se întrunea Dieta Transilvaniei sub conducerea principelui; se discuta contributia/darea pe anul urmator; estimarea se face tinând cont de unitatile contribuabile – POARTA FISCALA – o anumita suma/comitat sau pentru scaunele sasesti/secuiesti;

eg: generalul Basta - cele mai exacte situatii cu contributia/porti

- nobilii nu prea aveau interesul sa declare numarul real de unitati contribuabile

2. dupa mijlocul sec XVII, IO ia masuri pentru a întocmi o evidenta a populatiei – DEFTERELE – dar nu le cunoastem în original, ci doar prin intermediul unor copii discutabile; eg: Apaffyi – a avut nevoie de ele pentru a reglementa hotarul pasalâc – principat; defterele au înregistrat toate asezarile din pasalâc, DAR e ciudat ca ajung pâna la Gilau – depasind hotarele pasalâcului; nu corespundeau realitatii (OARE?) – cel putin asta au încercat sa demonstreze diplomatii transilvaneni din epoca, pentru ca lor nu le conveneau rezultatele

3. lustrele secuiesti – asemenea unor conscrieri ale secuilor, a obligatiilor lor militare; estimari ale populatiei secuiesti pentru sec XVI-XVII

4. inventarele – întocmite pentru toate domeniile fiscale când se schimbau principii; în inventar e inclusa si partea umana – poti reconstitui populatia pe anumite zone