Formarea Economiei Mondiale

Formarea economiei mondiale

§ 1. Etapele formării economiei mondiale

Termenul economie provine de la grecescul oikonomia, (oikos - casă, gospodărie, şi nomos - ordine, regulă, dirijare). În modul cel mai simplu economia poate fi definită ca fiind o anumită regulă în administrarea unei gospodării. Sinonim cu noţiunea de economie se foloseşte şi noţiunea activitate economică, sau viaţa economică.

Activitatea economică reprezintă ansamblul comportamentelor societăţii şi a deciziilor lor de a produce bunuri materiale şi nemateriale, pentru a le repartiza şi realiza în funcţie de necesităţile sociale. Interacţiunea a diferite activităţi economice şi sociale prin diviziunea socială şi teritorială a muncii aduce la constituirea treptată a economiei naţionale, iar mai târziu şi la formarea economiei mondiale.

Economia mondială actuală este un sistem global bazat pe diviziunea mondială a muncii exprimată în realizarea producerii, repartizarea şi consumul bunurilor materiale. Rolul principal în formarea economiei mondiale la acumularea de capital, dezvoltarea rapidă a mijloacelor de producţii şi transport şi economia de piaţă liberă bazată pe proprietatea privată. Economia mondială este foarte bine structurată în state, care alcătuiesc Centrul dezvoltării economice, Periferia şi Semiperiferia.

Rolul dominant în dezvoltarea forţelor de producţie ale economiei mondiale îl ocupă Centrul format din 3 nuclee (S.U.A, U.E. şi Japonia). Centrului, care include circa 25 de state dintre cele mai dezvoltate şi bogate îi revin 13,2% din populaţia Terrei şi 49% din produsul global. Numai S.U.A. le revin peste 50% din cheltuielile financiare alocate cercetărilor ştiinţifice. Periferia economiei mondiale sunt statele în curs de dezvoltare caracterizate prin exportul de materie primă şi tehnologii inferioare de producţie şi prin dezvoltarea globală a sectorului terţiar.

Semiperiferia este prezentată prin mai multe grupe de state, care se caracterizează prin ritmuri înalte de dezvoltare şi prin modernizarea intensă a economiei şi societăţii. O subgrupă geoeconomică aparte alcătuiesc statele ex-socialiste, pentru care este dificil de a prognoza direcţiile, căile şi ritmurile de dezvoltare şi tranziţie la economia de piaţă. Pentru toate statele acestei subgrupe este necesar de a elabora o nouă strategie geoeconomică a politicii externe, pentru acomodarea la modelul şi principiile de bază ale legăturilor economice internaţionale. Pentru încadrarea acestor state în economia mondială va fi nevoie de a trece prin mai multe etape de încorporare în reproducerea internaţională şi de transnaţionalizare a economiei prin atragerea de capital străin şi prin formarea firmelor transnaţionale proprii.

Economia mondială este produsul evoluţiei îndelungate a diferite structuri socio-economice. Studierea problemelor genezei, evoluţiei şi dezvoltării acestor structuri este calea principală a interpretării proceselor actuale în economia mondială şi a determinarii locului fiecărui stat aparte în comunitatea statelor lumii.

Economia mondială în literatura de specialitate are mai multe semnificaţii. Unii autori consideră că economia mondială „prezintă totalitatea economiilor naţionale, care participă la diviziunea internaţională a muncii şi sunt legate de convenţii internaţionale”. 1, p. 3; 2, p. 13. Alţi autori tratează economia mondială ca „un sistem de relaţii economice mondiale complexe, ca o legătură universală între economiile naţionale” 3, p. 10. Economia mondială ca o totalitate a economiilor naţionale şi regionale nu se prezintă ca o sumă aritmetică a acestor, dar reprezintă un sistem cu o structură şi logică de dezvoltare bine echilibrată. Ea prezintă un câmp enorm de activitate umană în care în condiţiile diviziunii internaţionale a muncii se precizează interacţiunea de colaborare mondială a factorilor economici şi decizionali. Economia mondială poate fi numită naţional-mondială, deoarece economiile statelor independente au devenit atât de legate reciproc între ele, încât dezvoltarea izolată este imposibilă. Prin urmare, evoluţia economiei mondiale începe odată cu formarea economiilor naţionale, cu dezvoltarea diviziunii internaţionale a muncii şi cu formarea pieţei mondiale contemporane.