Geografia continentelor

I . Regionarea geografica intre regionalitate si diferenţieri regionale

Exista un concept care funcţionează constant si care avansează ideea ca geografia este o ştiinţa a spaţiului. Asistam astfel si suntem părtaşi la o analiza : geosistemul ( Terra) este reprezentat de o suma de spatii , de ansambluri teritoriale, regiuni, dar si procese, fenomene si elemente asociate lor, la care se adaugă interacţiunile din interiorul precum si din exteriorul subsistemelor.

Rezulta astfel 3 componente de care generează trăsăturile de baza ale geosistemului ( ansamblu terestru de are substanţa)

1. Structura : - spatii, regiuni, ansamble si subansamble teritoriale ;

- relaţiile dintre componentele geosistemului ( elemente de structura) ;

- raportul dintre apa si uscat ;

2. Functionalitate : elementele de funcţionalitate care rezida in fond din particularităţile componentelor , din caracterele de omogenitate ale subansamblelor teritoriale , care deriva din interacţionările dintre geosfere.

3. Dinamica : stabilirea de fluxuri de energie, informaţie si materie, de miscari, evoluţii ale unitatilor teritoriale, ale acestor regiuni. Analiza pleacă de la caracteristicile unor locuri la stabilirea unor funcţionalităţi de omogenitate a lor, cu intercondiţionările pe orizontala si pe verticala, pana la fluxurile energetice care avansează intre unitati, subunitati, ansamblu terestru.

Geosistemul nu poate fi inteles strict doar prin suma elementelor componente,ci reprezintă si analiza geografica, intercondiţionările intre geosfere, intre teritorii, etc.

Analiza geografica si geosistemica in sine înseamnă analize de intercondiţionare, descifrarea mecanismelor care permit ansamblului terestru sa funcţioneze (apanajul al geografiei generale), dar si a regiunilor, « lumilor » geografice (continente). Este un demers (scop) al geografiei, care se regăseşte in geografia regionala, geografia continentelor, a subspaţiilor, exemplificând acele trasaturi regionale care le diferenţiază teritorial intre ele.

Rezulta ca ceea ce înseamnă regional si ceea ce reprezintă general nu sunt complet diferite, doar ca sunt la scări diferite. In geografia generala analizele pleacă de la ansamblul terestru, descifrat, iar in geografia regionala se aplica legile la nivel local, regional.

Exista diferenţe intre „a regiona” si „a analiza” strict componentele unei regiuni(foarte mulţi privesc si foarte putini vad ).

Regionarea geografica este demersul ştiinţific care permite conturarea regiunilor cu trasaturi si caracteristici specifice. Regionarea este o acţiune, un complex de metode pe baza unor principii, care permit înţelegerea diferenţierilor regionale. Acestea apar prin stabilirea unor :

- criterii de regionare

- regiuni funcţionale (lumi)

- tipologii ale regiunilor funcţionale

Geografia Continentelor = analiza subspaţiilor, a „lumilor” continentale.

1. Diferenţieri regionale euro-asiatice si africane

Africa - 30 de mil. Km2

Asia - 44 de mil. Km2

EURASIA. Diferenţieri regionale care se confirma sunt sunt legate de exprimarea concreta a geosistemului prin relief, zonalitate si etajare climatica cu reflex in zonalitatea si etajarea biogeografica, cu reflex in utilizarea terenurilor, in economie, repartiţia populaţiei, cu legături puternice intre resurse si exploatarea lor.

Regionarea nu exista doar ca un demers conştient pentru un spaţiu continental, ci merge in analize socio-economice regionale, in tipuri de regiuni de dezvoltare , in existente de concentrări urban-industriale sau de spatii anoikumene.

Geografia regionala încearcă sa răspundă la întrebările „de ce?”, „unde?”, „când?”. Ele sunt esenţa legăturilor bivalente cauza-efect intr-un reflex spaţial, a unui fenomen/ proces socio-economic. Nu înseamnă doar găsirea unor regiuni cu caracteristici de omogenitate, ci sublinierea continua a acestor particularitati.

O regiune înseamnă limite si particularitati, un contur, dar si existenta unor elemente care variază prin particularitati intre o subregiune si alta. Vectorii diferenţierilor regionale arata sensul acestor variabilitati de caracterizare, arata sensul in care exista cele mai importante deosebiri dintre un subspaţiu si altul, arata cat si cum variază un anumit element.