Geografia economică a agriculturii mondiale

Tema 1. Obiectul si continutul stiintei: geografia economica a agriculturii mondiale.

Subiectele temei:

1) Obiectul si obiectivele disciplinei;

2) Continutul si structura disciplinei;

3) Metodele de cercetare;

1)Geografia economica a agriculturii mondiale reprezinta una dintre cele mai importante stiinte economico-geografice,totodata difera de celelalte prin studierea nu atit a fenomenelor naturale,dar a factorilor de productie. Obiectul de studiu reprezinta activitatea economica a omului in sectorul agrar,repartitia mijloacelor de productie. Obiectul de studiu s-a dezvoltat odata cu civilizatia umana,iar primele cercetari au fost datate din mileniul IV i.e.n. (lucrarile lui Herodot,Strabon). Totodata ca obiective s-au adaugat:

1. Organizarea factorilor de productie;

2. Influenta factorilor naturali asupra agriculturii;

3. Influenta factorilor social-economici,tehnico-materiali asupra specializarii si a schimbului reciproc de productie.

2)Geografia economica a agriculturii mondiale consta din 2 mari compartimente:

- General (studiaza factorii de productie): fitotehnia,zootehnia;

- Regional (legitatile dezvoltarii agriculturii la nivel de zone si raioane economice).

Importanta obiectului se explica prin faptul ca anume agricultura este ramura care are ca scop si obiective asigurarea cu produse agro-alimentare a intregii omeniri. In peste 100 de tari ale lumii,agricultura detine o pondere >50% din veniturile nationale. Totodata,asistam la o modificare a conditiilor climatice de ansamblu, expansiunea teritoriilor erodate,desertificare,cresterea preturilor la produsele agro-alimentare.

Securitatea alimentara este realizata in conditiile accesului liber(fizic),economic,social la produse alimentare ce corespund normelor calorice in vederea sustinerii modului fiziologic normal de viata si activitate. Astazi,numarul populatiei Terrei ce sufera de subalimentatie este de aproximativ 925 000 000 oameni.

Structura:

- 19 mln in state dezvoltate;

- 37 mln in Orientul Apropiat,Africa de nord;

- 53 mln in America Latina;

- 239 mln statele Africii la Sud de Sahara;

- 578 mln bazinul Pacificului de Est.

3)Geografia economica a agriculturii mondiale dispune de o gama variata de metode de cercetare, din care fac parte:

- Metoda istorica (ofera posibilitatea studierii modificarilor,produse la fiecare etapa istorica);

- Metoda comparativa (evidentiaza particularitatile specifice ale raioanelor agricole);

- Metoda cartografica (cercetarile economico-geografice se initiaza si se finalizeaza cu harta);

- Metoda statistica (analiza si mobilarea indicilor statistice);

- Metoda raionarii (diferentierea zonelor specializate);

- Metoda cosmica (ofera posibilitatea studierii fenomenelor prin intermediul fotografiei si a hartilor elaborate din cosmos);

- Metoda complexa ( include aspecte ale metodelor sus – mentionate).

Tema 2. Factori de dezvoltare a ramurilor agriculturii mondiale.

Subiectele temei:

1) Influenta conditiilor naturale;

2) Influenta factorilor social-economici.

1)Relieful ca factor natural de baza este reprezentat de totalitatea neregularitatilor scoartei terestre. Este caracterizat de gradul de fragmentare,altitudine,totodata si de pozitia sau expansiunea versantilor.

De gradul de fragmentare depinde modul de utilizare a terenurilor agricole. Regiunile slab fragmentate de cimpie detine o pondere ridicata de terenuri arabile. Cultivate in special cu cereale,odata cu cresterea gradului de fragmentare ponderea terenurilor arabile scade,iar structura agrara se modifica. Cerealele sunt inlocuite de plantatiile multianuale,in zonele montane, culturile fitotehnice sunt inlocuite de ramurile zootehniei. Fragmentarea reliefului este caracterizata de gradul de inclinatie a versantilor, expozitia sau forma acestora.

Inclinarea versantilor are implicatii asupra lucrarilor agrotehnice. Pe masura cresterii inclinatiei versantilor, mecanizarea proceselor agricole devine imposibila (22*);

La indicele inclinatiei de 8* - productivitatea masinelor agricole scade pina la 15% fata de regiunile de cimpie.

De expozitia versantului depinde cantitatea de radiatie solara primita.

Altitudinea are implicatii asupra solurilor determinind conditiile de pedogeneza

Clima – factor cheie determinat de:

- Cantitatea de caldura;

- Cantitatea de lumina;

- Cantitatea de umiditate;

Conditiile climaterice influenteaza in primul rind fitotehnia.

In dependenta de rezistenta a plantelor la seceta deosebim:

- Plante xerofite (mei,sorg);

- Plante mezofite (porumb);

- Plante hidrofite (orez,bumbac);

Dupa cantitatea de lumina si temperatura primita in decurs de un an,suprafetele agricole de pe glob au fost impartite in 4 zone termice:

I. Zona termica rece – suma temperaturilor pina la 1200 *C

II. Zona termica temperata – 1200-4000*C,aici sint concentrate cele mai mari suprafete agricole in emisfera nordica si sudica. Se divizeaza in temperat rece (1200-2200*C,zona cerealiera),temperat moderata (2200-4000*C)

III. Zona termica calda – 4000-8000*C

IV. Zona termica fierbinte (>8000*C)