Geografia Europei

Imagine preview
(9/10 din 4 voturi)

Acest curs prezinta Geografia Europei.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier pdf de 70 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Geografie

Extras din document

EUROPA – PRIVIRE DE ANSAMBLU

1.Aşezare : în emisfera nordică (boreală) şi aparţine masei continentale Eurasia – cea mai mare masă continentală a lumii. Are o suprafaţă totală de 10.034.000 km″ din care 9.200.000 km″ o constitue suprafaţa propriu-zisă a masei continentale (locul 5 între continente).

Este situat între 36°71’ lat. N şi 71° lat. N.

Este exclusiv un continent al zonei temperate şi al zonei boreale reci cu prelungiri în zona subtropicală (mediteraneană) de căldură.

În I-le Britanice trece meridianul Greenwhich (0), ceea ce face ca Europa să fie în cea mai mare parte un continent al Emisferei Estice.

În nordul continentului, se desfăşoară Cercul Polar de Nord care delimitează zona de căldură rece.

De la cel mai vestic punct (Capul Roca) şi până la extremitatea de nord-est a Munţilor Ural, sunt cca 6000 km, iar de la cel mai sudic punct (Capul Tanairon sau Matapan) din sudul Greciei (Peloponez) şi până la cel mai nordic punct (Capul Nord sau Nordkyn) din Pen. Scandinavă sunt cca 3900 km. Cel mai sudic pământ european îl constituie I. Creta, iar cel mai nordic pământ este Arh. Franz Josef.

1. Limite : Marginile masei continentale se scaldă în apele Oceanului Arctic, în cele al Oc. Atlantic până la strâmtoarea Gibraltar şi în apele Mediteranei şi ale Mării Negre în partea sudică. Între Marea Neagră şi Marea Caspică, limita este formată pe uscat de zona joasă transcaucaziană Kuma-Manici. Limita estică o formează valea fluviului Ural şi de la izvoarele acestuia, cumpăna de ape formată de crestele Munţilor Ural

2. Cronologie: Europa constituie unul dintre cele mai vechi teritorii locuite, fiind cunoscute în istorie aşezări eneolitice şi neolitice care au lăsat urme încă din mileniile XV-XX î.Ch. (desenele rupestre de la Altamira şi Lescaux vetrele locuite de pe valea Neanderthal şi din Dep Cro-Magnon, de pe valea Lupului şi Dârjovului şi în regiunea Starcevo – Doni Milanovac).

Civilizaţiile mediteraneene (greacă, macedoneană, elenistică, etruscă şi romană) şi-au impus influenţa în teritoriu, făcând mai bine cunoscută Europa care este descrisă încă de la mijlocul mileniului I ca fiind locuită de barbari, iar marginile nordice ale lumii cunoscute erau locuite de boreali, având ultimul

pământ cu numele de Thule (Ptolemeu, Strabon, Platon, Aristotel, Pliniu cel Bătrân).

Numele continentului este legat de numele unei fiice a lui Apolo cu o nimfă ce a fost exilată în teritoriul marginal Greciei Antice, peninsulare – Europa, dar şi de denumirea ereb dată de fenicieni teritoriilor apusene cunoscute la timpul respectiv.

3. Ţărmurile şi configuraţia articulaţiilor

Europa este continentul cu cele mai neregulate ţărmuri şi care însumează 37.900 km. Aici se găsesc aproape toate tipurile de ţărmuri articulate, atât prin peninsule, golfuri, cât şi prin insule şi strâmtori. Articulaţia ponto-egeeană desparte Europa de Peninsula Asia Mică, iar I. Cipru constituie cea mai estică insulă mediteraneană.

Europa se articulează la Marea Mediterană prin Pen Balcanică şi Pen Peloponez (despărţite de Canalul Corint), Peninsula Italică (despărţită de Sicilia prin Str. Messina) şi Pen Iberică (despărţită de nordul Africii prin Str. Gibraltar – 38 km). La Mediterana se remarcă un întreg complex de insule, atât în bazinul vestic (Arh. Baleare – I. Mallorca, I. Menorca, I. Ibiza) cât şi central (I. Corsica, I. Sardinia, Sicilia, I, Malta, I. Gozo, I. Panteleria, I-le Ligurice, I. Elba şi alte numeroase insule vulcanice cum ar fi insula vulcan Stromboli) cât şi cel estic, atât la M. Adriatică, Mediterana Estică dar şi în Marea Egee. (I-le ionice, I-le Dalmate, Arh. Ciclade, Arh. Sporade, I. Creta, I. Rodos, I. Cipru, I. Santorin etc.). De asemenea, ţărmul Mediteranei este scăldat şi în două peninsule mai importante dar mult mai mici în comparaţie cu cele trei mai cunoscute (Pen. Istria şi Pen. Calcidică).

Ţărmurile sud-estice ale Europei, ca articulaţii euro-asiatice îşi au configuraţia prin str. Dardanele în M. Marmara, prin str. Bosfor în M. Neagră şi prin str. Kerci în M. Azov. Între M. Azov şi M. Neagră se află Pen. Crimeea, legată de continent prin Istmul Perekop (6 km, cel mai îngust istm european).

Faţada atlantică a articulaţiilor europene se demarcă printr-o serie de peninsule, golfuri şi insule cum ar fi G. Biscaya, Pen. Bretagne, Pen. Iutlanda. Rămăşiţă a vechii mări cu Yoldia (Marea Baltică cu golfurile Botnic şi Finic) este legată de Marea Nordului prin strâmtorile Skagerrat şi Kattegat şi care, la rândul lor, despart Pen Iutlanda şi I. Seeland de Pen. Scandinaviei (cea mai întinsă peninsulă europeană – 800.000 km″).

Remarcăm în M. Baltică o serie de insuliţe joase, acoperite cu depozite glaciare printre care cele mai importante sunt I. Oland, I. Gothland, I. Aland.

La Oceanul Atlantic se află şi cele mai întinse insule europene, cum sunt cele ale Arh. Britanic (I. Great Britain, I. Eyre, I-le Orkney, I-le Hebride, I-le Channel, I-le Shetland, I. Man), iar în Atlanticul de Nord, I. Islanda I. Jan-Mayen, Arh. Faeroe (Faeroerne).

Tot în apele nordice se află Arh. Svalbard (Spitzbergen) – cea mai nordică bază navală N.A.T.O.

Marea Britanie este despărţită de Europa prin M. Mânecii (La Manche – fr. şi Channel – engl.) şi Str. Calais(Pas-de-Calais).

La Oc. Arctic, ţărmurile europene se află la Marea Albă şi M. Barents, despărţite de Pen. Kola. La M. Barents se află I. Kanin, iar în extremitatea nordică a pământurilor arctice se află ţinutul îngheţat al Arh. Franz Josef. Tot la OC. Arctic remarcăm Arh. Novaia Zemlia, ca o prelungire a vechiului sistem montan hercinic înălţat pentru a reliefa Uralul.

Fisiere in arhiva (1):

  • Geografia Europei.pdf

Alte informatii

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA FACULTATEA DE ISTORIE, FILOSOFIE, GEOGRAFIE SECŢIA GEOGRAFIE-LIMBĂ STRĂINĂ – CURS I. D CURS SINTETIC – SEMESTRUL I ANUL UNIVERSITAR 2001 – 2002