Geografia fizică a României

STRUCTURILE VULCANICE

Sunt caracteristice ariilor de orogen care s-au format prin procese magmatice. Aceste structuri se caracterizează prin prezența unor intercalații de lave și de aglomerate vulcanice. Aglomeratele vulcanice rezultă prin consolidarea parțială a unor produse pirocalastice (bombe, lapili prinse într-o matrice de cenușă vulcanică).

UNITAȚI MORFOSTRUCTURALE DE PE TERITORIUL ROMÂNIEI

Având în vedere evoluția paleogeografică diferită, teritoriul actual al României cuprinde două mari zone: o zonă de orogen și o zonă de platformă.

ZONA DE OROGEN cuprinde cca 65% din teritoriul României și s-a realizat în urma unor procese tectono-structurale și magmatice pe parcursul ciclului orogenetic alpin. Această zonă se caracterizează printr-o deosebită diversitate geologică, iar din punct de vedere structural, zona se caracterizează prin structuri cutate la care se adaugă și structuri vulcanice. În cadrul acestei zone sunt incluse o serie de unități morfostructurale majore, fiecare asemenea unitate individualizându-se prin anumite tipuri de roci și de structuri geologice ceea ce determină o anumită configurație a reliefului. Astfel, în zona de orogen principalele unități sunt:

- Unitatea de orogen carpatică,

- Unitatea pericarpatică,

- Unitatea Depresiunii Colinare a Transilvaniei,

- Unitatea Dealurilor de Vest,

- Unitatea Câmpiei Tisei.

In cazul ultimelor două, apartenența la zona de orogen se face pe criterii genetico-evolutive, dar funcționalitatea acestora este asemanatoare unităților de platformă.

1. UNITATEA DE OROGEN CARPATIC

Corespunde treptei montane, fiind caracteristică Carpaților Românesti. Această unitate s-a constituit progresiv pe parcursul principalelor faze ale orogenezei alpine, din Cretacic până spre finele Miocenului. Litologia este foarte diversă, în procesele de înălțare și cutarem fiind preluate și roci mai vechi, îndeosebi de natură metamorfică.

Unitatea în cauză are în alcătuire o serie de subunități pe care le vom denumi arii morfostructurale. Acestea sunt:

• aria morfostructurală cristalină și cristalino-mezozoică;

• aria morfostructurală a flisului carpatic;

• aria morfostructurală a vulcanitelor neogene;

• aria morfostructurală volcano-sedimentară;

• aria morfostructurala a depresiunilor intramontane.

a) Aria morfostructurală cristalină și cristalino-mezozoică se întâlneste în toate cele 3 tronsoane carpatice, având o poziție axială și constituie coloana vertebrală a teritoriului carpatic. În toate cazurile, această arie e constituită din șișturi cristaline epi și mezometamorfice (șișturi sericito-cloricioase, cuarțite albe și negre, filite, calcare cristaline etc). Structurile geologice presupun existența unor strate cutate, dar de fiecare dată aceste structuri cutate nu sunt normale, ci în pânze de șariaj.

În Carpații Orientali, această arie începe de la granița de nord a României și se continuă până la Obârșia Văii Trotușului (Munții Maramureșului, Rodnei, Șuhard, Giumalău, Bistrița până la obârșiile Mureșului și Oltului.

Din punct de vedere tectono-structural Orientalii se întind până la Valea Dâmboviței, incluzând și grupa Bucegilor. În aceste condiții, aria cristalină reapare în Masivul Leaota și Cadlei.

Stucturile geologice ale acestei arii sunt în pânze de șariaj, cele mai caracteristice fiind pânzele bucovinice (infrabucovinică, subucovinică, bucovinică). Această arie are la exterior (spre Est) o zonă numită cristalino-mezeozoică. Aceasta este alcatuită dintr-un vas sinclinal, care prezintă un fundament cristalin, umplut cu depozite sedimentare de varstă mezozoică. Dintre depozitele mezozoice cele mai tipice sunt calcarele și dolomitele. Aceste sinclinale au o poziție mult înălțată, formând așa numitele sinclinale suspendate, deci constituie mari inversiuni de relief. Acestei zone îi aparțin în orientali 3 mari masive: Rarău, Hășmaș, Piatra Craiului.

În Meridionali aria cristalină cuprinde cea mai mare parte a teritoriului, fiind caracteristică tuturor grupelor, de la Valea Dâmbovicioarei până la Dunăre. Această arie este constituită tot din roci metamorfice, în care sunt prinse mari blocuri granitoide (vechi corpuri de granite ulterior metamorfizate), structura geologică este cutată, în pânze de șariaj întreg ansamblul fiind constituit din autohtonul danubian peste care a încălecat pânza getică.

Zona cristalino-mezozoică se dispune la exteriorul ariei montane îndeosebi în partea sudică, cu precădere la vest de Olt. În acest sector se succed o serie de sinclinale suspendate începând din Munții Coziei, continuând cu Munții Căpătânei, Vulcanului, până în Munțiii și Podișul Mehedinți și în Munții Cernei.

Pe fancul nordic, zona cristalino-mezozoică se dezvoltă îndeosebi în Munții Șureanu și pe ramura Depresiunii Hațeg. Același asamblaj îl întâlnim și în Munții Poiana Ruscă care aparțin ariei cristaline, dar și în Muntii Banatului, în Munții Semenic și Dognecea și parțial în Munții Almajului și Locvei. În Munții Banatului, zona cristalino-mezozoică este foarte bine reprezentată în Munții Aninei continuați cu aria joasă dintre Reșița și Moldova Nouă, dar și parțial în Munții Almajului spre Defileul Dunării. În Apuseni, această arie este cea mai complexă.

Rocile metamorfice sunt ordonate într-un sistem de pânze de șariaj în care autohtonul de Bihor este încălecat de pânza de Codru. Această arie cristalină este caracteristică pentru cea mai mare parte din Munții Bihorului, având apoi o extensie deosebită în ansamblul Gilăum, Muntele Mare, în care este un imens corp granitoid, iar parțial această arie se extinde în nord în Meseș și Plopiș, cât și în Munții Zarandului și local, în Codru Moma.

Zona cristalino-mezozoică este foarte bine reprezentată, calcarele și dolomitele mezozoice fiind prezente în partea centrală a Munților Bihor (platoul Padiș), apoi în partea de sud-est, în Munții Trascăului, cât și în vestul Apusenilor, în Pădurea Craiului și Codru Moma.

Ariile cristaline se remarcă prin masivitatea reliefului, înălțimile foarte mari în toate catenele carptice generând altitudinile cele mai mari. Zonele cristalino-mezozoice se remarcă prin deosebita spectaculozitate având în vedere personalitatea în relief a calcarelor și a dolomitelor.

b) Aria morfostructurală a flișului carpatic. Flișul este constituit dintr-o alternanță ritmică de roci sedimentare depuse în difertite faciesuri într-o alternanță care cuprinde doar roci sedimentare, majoritar consolidate în succesiunea : conglomerate, gresii, marne, șisturi argiloase și argile.