Geografia Fizică a României

I. CLIMA ROMÂNIEI

Caractere generale

Clima teritoriului României se caracterizează printr-o mare diversitate spaŃială, aspect condiŃionat de

specificul acŃiunii factorilor genetici. AcŃiunea acestora depinde de asezarea pe latitudine si pe continent, de

poziŃia faŃă de principalii centri de acŃiune atmosferică. La acestia se mai adaugă influenŃa exercitată de factorii

geografici locali, în special de relieful carpatic.

Prin asezarea pe Glob, la 45° latitudine nordică, Ńara noastră beneficiază de un regim radiativ moderat. în

funcŃie de extinderea pe latitudine, conformă cu deschiderea maximă a unghiului de incidenŃă egală cu 4°38',

radiaŃia solară maximă se caracterizează printr-o distribuŃie zonală, perturbată însă, în cazul valorilor reale, sub

acŃiunea factorilor geografici locali.

Prin asezarea pe continentul european, Ńara noastră se găseste în zona de interferenŃă a acŃiunii

Anticiclonului Azoric, vara, si a Anticiclonului Siberian, iarna, ale căror dorsale înaintează până la linia CarpaŃilor.

În unele cazuri dorsalele respective se unesc, formând un brâu de mare presiune.

FrecvenŃa crescută a acestor dorsale pe continent la latitudini medii, asigură persistenŃa unui câmp maxim

baric deasupra teritoriului României. De o parte si de alta a axului orientat aproximativ de la sud-vest spre nordest,

de-a lungul căruia se extind ariile celor doi anticicloni, se situează arii depresionare importante: cea islandeză

si cea mediteraneană, Ńara noastră găsindu-se într-o zonă de convergenŃă a traiectoriilor ciclonilor mobili desprinsi

din acestea.

VariaŃiile sezoniere ale câmpului baric determină alternanŃa si schimbarea bruscă a maselor de aer atlantic

si continental.

Relieful carpatic barează sau deviază înaintarea maselor de aer. În funcŃie de aceste procese, schimbările

de vreme sunt mai pronunŃate, mai rapide în regiunile extracarpatice si mai lente în partea internă a arcului

carpatic. În acelasi timp, în funcŃie de particularităŃile circulaŃiei atmosferice în zona Ńării noastre, climatul acesteia

are caracter de tranziŃie de la climatul de tip oceanic spre cel de tip continental.

Acest fapt este ilustrat în special de cresterea continuă a amplitudinilor termice si scăderea cantităŃilor de

precipitaŃii în estul CarpaŃilor faŃă de partea vestică. Scăderea precipitaŃiilor este cauzată în mare parte de

prezenŃa obstacolelor muntoase întâlnite în cale de către masele de aer oceanic.

1.1. FACTORII GENETICI AI CLIMEI

Acestia se grupează în trei mari categorii:

- factori cosmici (radiaŃia solară);

- factori dinamici (circulaŃia generală a maselor de aer si distribuŃia centrilor barici);

- factori geografici locali (particularităŃi si influenŃe introduse de specificitatea fizionomiei geografice a

suprafeŃei topografice).

1.1.1. Factorii cosmici sau radiaŃia solară

RadiaŃia solară, sursa energetică primară a dezvoltării proceselor geofizice si biologice, ajunge la

suprafaŃa terestră sub forma radiaŃiei directe si difuze.

a. RadiaŃia solară directă, componentă esenŃială a bilanŃului radiativ si sursa principală de căldură

pentru suprafaŃa terestră, depinde de unghiul de înălŃime al Soarelui, de unghiul sub care este recepŃionată si de

opacitatea atmosferei.

În sudul Ńării, în condiŃiile unui relief orizontal, sumele medii anuale ale radiaŃiei directe ajung la 70 - 75

kcal/cm2; în nordul Ńării aceste valori scad la circa 65 kcal/cm2/an.

Vara, în condiŃiile predominării timpului senin, sumele lunare ale radiaŃiei solare directe ajung la

aproximativ 10 - 12 kcal/cm2 în sud si la 9 - 10 kcal/cm2 în nord.

Iarna, sumele lunare se reduc la mai puŃin de 1,0 kcal/cm2. În anotimpul rece, piscurile înalte ale

CarpaŃilor pot primi un surplus de energie solară directă deoarece, fiind situate deasupra norilor stratiformi,

acestea rămân în mod frecvent însorite.

b. RadiaŃia solară difuză este condiŃionată de unghiul de înălŃime al Soarelui deasupra orizontului, de

nebulozitate si de opacitatea atmosferei.

Pe timp senin, în orele amiezii, radiaŃia difuză reprezintă doar 20 % din radiaŃia directă.

La solstiŃiul de vară, în timpul amiezii, valorile radiaŃiei difuze pot ajunge la 0,25 cal/cm2 min., în condiŃiile

unei suprafeŃe active orizontale; dimineaŃa si seara, pe timp senin, valorile sunt cuprinse între 0,01 si 0,10 cal/cm2

min.

La solstiŃiul de iarnă, datorită unghiului de incidenŃă foarte mic, drumul parcurs de razele solare prin

stratul de nori fiind mult mai lung decât la solstiŃiul de vară, radiaŃia difuză înregistrează cele mai reduse valori.

c. RadiaŃia globală (compusă din radiaŃia directă si radiaŃia difuză) înregistrează pe teritoriul României

cele mai mari valori medii anuale pe litoral (132,5 kcal/cm2); cele mai mici valori medii anuale, sub 110 kcal/cm2,

se înregistrează în zonele de munte.

În Câmpia Română, potenŃialul energetic solar este mai mare de 125 kcal/cm2 an, în Câmpia de Vest,

SubcarpaŃii Getici si de Curbură de 120 - 122 kcal/cm2 an, în Depresiunea Transilvaniei si Podisul Moldovei de

115 - 117,5 kcal/cm2 an.

În cursul anului, sumele radiaŃiei globale înregistrează valori diferite. Iarna, când zilele au o durată redusă

iar timpul noros are frecvenŃă mare, sumele lunare ale radiaŃiei totale sunt cele mai mici din an. În nordul Ńării ele

reprezintă 2,6 % din suma anuală, iar în sud 3,2 %.

Sumele cele mai mari ale radiaŃiei globale se înregistrează în iulie, când predomină timpul senin: 15 - 16

kcal/cm2 în nord si 18 - 19 kcal/cm2 în sud.

Toamna, când durata zilelor scade si nebulozitatea creste, sumele lunare scad cu 3 - 4 kcal/cm2, de la o

lună la alta.

În regiunea de munte, în sezonul rece, valorile radiaŃiei globale sunt mai mari ca la câmpie deoarece

culmile munŃilor se situează deasupra norilor stratiformi si rămân adesea descoperite. Vara, când culmile sunt

umbrite de norii cumuliformi în cea mai mare parte din zi, sumele radiaŃiei globale sunt mai mici ca la câmpie.

În depresiuni si pe văile adânci, sumele lunare ale radiaŃiei globale se menŃin reduse iarna, deoarece

persistă ceaŃa si norii stratiformi.

d. RadiaŃia reflectată. ProporŃia în care energia solară este reflectată de suprafaŃa terestră este

exprimată de albedou. Albedoul (raportul în procente dintre radiaŃia reflectată si cea totală) este condiŃionată de

caracteristicile fizice ale suprafeŃei terestre.

Iarna, în orele amiezii, albedoul atinge cele mai mari valori (58 - 70 %) datorită stratului de zăpadă. Vara

albedoul atinge cele mai mici valori, sub 30 %. Este evidentă modificarea valorilor albedoului în timpul anului în

funcŃie de condiŃiile meteorologice.

Albedoul învelisului vegetal este mai mic primăvara (în medie 10 - 15 %) si creste vara si toamna, când

plantele ajung la maturitate sau când îngălbenesc frunzele.

Sumele anuale ale radiaŃiei solare reflectate au valori mai mari pe culmile înalte ale munŃilor (unde

persistă stratul de zăpadă) si scad mult pe pantele acoperite cu păduri de conifere (pădurile de răsinoase au un

albedou de 10 - 15 %).

Solurile de culoare închisă, proaspăt arate si umede au un albedou redus (5 - 7 %), în timp ce solurile de

culoare deschisă au un albedou mult mai mare (nisipurile 30 - 40 %, sărăturile 25 - 45 %).

Valorile medii ale albedoului bazinelor acvatice oscilează vara între 6 - 7 % si iarna între 12 si 15 %.

e. RadiaŃia absorbită. Sumele anuale ale radiaŃiei absorbite de suprafaŃa activă cresc, în general, de la

munte spre câmpie si din nord spre sud - sud est.

La munte, unde vara timpul noros are frecvenŃă mai mare, sumele radiaŃiei absorbite sunt mai mici ca în

câmpie.

Iarna, la munte, datorită faptului că stratul de zăpadă se menŃine 4 - 6 luni, sumele radiaŃiei absorbite

înregistrează cele mai mici valori din Ńară. În Dobrogea si în Câmpia Română unde iarna predomină timpul senin

si stratul de zăpadă este discontinuu si are o durată redusă, sumele radiaŃiei absorbite sunt mai mari ca în alte

zone ale Ńării.

f. RadiaŃia efectivă (diferenŃa dintre radiaŃia emisă de suprafaŃa activă si radiaŃia emisă de atmosferă

spre suprafaŃa terestră) are valoarea cea mai mare în sezonul cald, în orele amiezii, când suprafaŃa activă este

supraîncălzită. Vara, în regiunile de câmpie sumele lunare ale radiaŃiei efective depăsesc 10 -14 kcal/cm2 lună iar

iarna valorile scad la aproximativ 6 - 8 kcal/cm2 lună.

Sumele anuale ale radiaŃiei efective în nordul Ńării sunt de circa 35 - 38 kcal/cm2, în timp ce în sud, unde

predomină timpul mai senin si unde temperaturile suprafeŃei active vara sunt mai mari, valorile pot atinge 40 - 44

kcal/cm2 an.

BilanŃul radiativ, definit ca diferenŃă între valorile radiaŃiei absorbite si cele ale radiaŃiei efective, este

condiŃionat de caracteristicile fizice ale suprafeŃei active. Valorile acestuia au o distribuŃie teritorială neuniformă si

sunt foarte variabile în timp.

În partea sudică a Ńării valorile anuale ale bilanŃului radiativ ajung la 40.000 - 50.000 cal/cm2 iar în partea

nordică la 35.000 - 40.000 cal/cm2.