Geografia fizică a României

Cuaternarul reprezinta ultima era geologica si cea mai scurta,avand o durata totala de aproape 2 milioane de ani (1,85 milioane ani).este formata din 2 perioade: Pleistocen si Holocen. Trecerea la Holocen corespunde cu partea finala a ultimei glaciatii (tardiglaciarul) ,prin care se realizeaza trecerea la Holocen.Pe parcursul acestei ere,accentual trece de la factorul geologic la celelalte componente ale acestei sistemului fizico-geografic (conditii de clima,relief,invelis biotic),intrucat pe parcursul acestei ere nu se mai inregistreaza miscari orogenetice,realizandu-se doar miscari epirogenetice,respective de inaltare sau coborare.

La finele erei Neozoice,aproape 1/3 din teritoriul tarii era ocupat de apele unor lacuri mai mari sau mai reduse.Asemenea lacuri functionau in unele depresiunin intramontane sau submontane (Giurgiu,Ciuc,Brasov),dar cele mai mari lacuri se aflau in partea de vest a Romaniei (lacul Panonic),in timp ce in sud se afla lacul Getic sau Pontic.In urma sedimentarilor intense si al fenomenelor de inaltare usoara,lacurile din depresiunile intramontane se retrag progresiv,lasand in urma lor unele depresiuni plane,care pot fi considerate adevarate campii intramontane.Sedimentarea acestor depresiuni a fost active,deoarece pe parcursul Pleistocenului,Carpatii au suferit o permanenta miscare de inaltare,energia de relief facilitand transportul de materiale terigene de catre reteaua hidrografica,fiinddepuse in actualul spatiu al depresiunilor intramontane.

La marginea ariei de orogen,atat la exterior,cat si la interior,pe marginile bazinului transilvan s-a realizat depunerea unor mari cantitati de materiale transportate de catre rauri,in zonele de tarm.Aceste formatiuni cu caracter piemontan au contribuit la formarea piemonturilor,asa cum este cazul piemontului terasat de la curbura si care se amplifica in actualul spatiu al Podisului Piemontan Getic.

Fenomene asemanatoare s-au realizat si pe flancul vestic al Carpatilor Occidentali,formatiuni cu caracter piemontan regasindu-se azi in Dealurile de Vest.Mecanisme asemanatoare au functionat si la marginea Depresiunii Colinare a Transilvaniei,mai ales pe flancul sud-vestic si mai putin pe flancul nordic sau estic.

Dupa formarea piemonturilor,datorita sedimentarilor,la care se adauga si o tendinta de inaltare a fundamentului,pe parcursul Pleisocenului se realizeaza exondarea celor doua campii de nivel de baza.Astfel,lacul Panonic se retrage spre vest,fiind drenat in partea finala de Tisa,lasand in urma o forma de relief joasa care se numeste Campia Tisei.In partea de sud a teritoriului,retragerea lacului Getic se realizeaza de la nord spre sud,iar mai apoi de la vest spre est,retragerea fiind intrerupta de unele secvente de revenire a liniei de tarm,respectiv de extindere a lacului.

Concomitent cu retragerea lacului Panonic si Getic,se realizeaza si individualizeaza cursurile de apa care isi maresc lungimea datorita nivelului de baza tot mai scazut.Astfel,pe parcursul Pliocenului se individualizeaza toate cursurile de apa din unitatile joase de relief,respectiv din sudul Podisului Moldovei,din Podisul Piemontan Getic si Campia Romana,din Dobrogea de sud,din Campia Tisei.

Tot in Pleistocen se individualizeaza si cursul Dunarii,care,dupa iesirea din defileu,se orienteaza initial in lungul unor linii de falii,iar mai apoi se orienteaza catre est,fiind impins progresiv spre sud,datorita raurilor mari de pe stanga fluviului.

Spre partea finala a Pleistocenului se realizeaza si sectorul actual al Baltilor Dunarii,pentru ca apoi cursul Dunarii sa se dirijeze spre est in lungul faliei Sf. Gheorghe-Oancea-Adjud.Dunarea se varsa intr-un imens golf al Marii Negre.In aceste conditii,cursul Dunarii este din ce in ce mai nou de la vest spre est,acest fapt fiind atestat de numarul din ce in ce mai mic de terase,la iesirea din defileu fiind 9 asemenea terase,apoi numarul scade progresiv,ajungand doar la 2 terase in Campia Brailei.

Datorita subsidentei din actualul teritoriu al Campiei Siretului Inferior,raurile din sudul si sud-estul tarii si-au modificat directia de curgere,portiunea cea mai noua fiind cea din Campia Siretului Inferior,unde se inregistreaza si cea mai mare grosime a sedimentului acumulativ (18000 m).In aceste conditii,la finele Pleistocenului,aproape intreg teritoriul tarii devine uscat,exceptie facand doar actualul teritoriu al Deltei Dunarii,delta fiind cea mai noua unitate de relief a tarii rezultata in urma depunerii de sedimente transportate de fluviu pe parcursul Pleistocenului si a Holocenului.In momentul actual,delta este in plin proces de formare si evolutie.