Geografia Mediului

MEDIUL (lat. medium)– ansamblu de elemente naturale şi artificiale care înconjoară o persoană sau o comunitate umană, un animal, o plantă sau o specie

=Fr. Environnement

=Eng. Environment

=ger. Die Umwelt

=rus. Ocrujaiuşciia sreda

=bul. Sreda okolna

=ceh. Prostred

=pol. Srodowisko

=rom. – mediu înconjurător – traducerea exactă a terminologiei sovietice; tautologică

- mediu – noţiune vagă datorită polisemnatismului cuvântului care o defineşte - o abreviere a celei precedente. Se foloseşte atât în vorbirea curentă cât şi în textele de specialitate, în documentele juridice, administrative etc.

Termeni parţial sinonimi  :

- mediu natural –se referă doar la starea componentei organice și a celei anorganice a ansamblului terestru

- mediu geografic – mai cuprinzător, dar delimitează omul, ca individ și ca membru al societății, de celelalte componente

- spaţiu geografic – exprimă tridimensional realitatea complexă naturală și antropică, dar nu implică existența legăturilor și a mecanismelor funcționale

- landshaft – în varianta germana inițială și în varianta sovietică- implică elementele și interdependențele, dar numai din cadrul structurilor naturale

- peisaj – termen mai cuprinzător, dar și mai vag datorită polisemnatismului, nu implică referințe structurale și funcționale ci doar expresia vizibilă interacţiunilor dintre elemente

- environment –o structură flexibilă, dinamică, un sistem cibernetic care operează prin intermediul reglatorilor, atat din interiorul sistemului, cât și din exteriorul său. Este o “rezultantă de combinări exprimată calitativ sub formă de stare capabilă să susţină sau nu, existenţa şi funcţionarea unui component, considerat, în mod subiectiv, central (Mac, 2000; 2003)

--geosistem – Pământul sau părţi ale acestuia ca ansamblu/ansambluri de legături interdependente.

AL. Roșu, 1987 geosistemul= unitate teritorială pe care relațiile dintre elementele geografice care o compun, incluse într-o structură funcțională proprie, o individualizează ierarhic în timp și spațiu geografic, printr-o fizionomie peisagistică specifică și un anumit grad de potențialitate energetică și de productivitate biologică

Este termenul cel mai cuprinzător, se referă la totalitatea elementelor structurii tereste și are un înțeles sistemic explicit.

Alţi termeni : mediu terestru (S. Mehedinţi, 1894), mediu fizic extern (G. Vâlsan, 1927), mediu umanizat (P. George, 1971), mediu culturalizat

Geografia s-a situat, încă de la începuturile ei, la interferenţa dintre ştiinţele naturii şi cele sociale, având o deschidere teoretică şi metodologică spre interpretarea şi valorificarea integrată a informaţiei din toate aceste domenii.

Geografia – prin analiza sistemică a Pământului este de drept o ştiinţă a mediului.

Geografia mediului are ca obiect:

1. - studiul întregului sistem terestru (geosistemul) a structurii sale complexe şi a funcţionalităţii sale variabile spaţial şi temporal.

2 - cunoașterea relațiilor interactive dintre elementele naturale și cele social-economice, în diversitatea lor, pe suprafața Pâmântului (I. Ungureanu coord., 2003). Prin aceasta este “ o disciplină care se bazează pe integrări structurale şi funcţionale multiple, vizând atât efectul general al desfăşurării simultane a fenomenelor naturale şi social-economice, cât şi identităţile spaţiale care se conturează ca efect al poziţiilor/stărilor/conjuncturilor de interfaţă”

3. - analiza impactul existenței umane asupra ambianței, cu un interes special asupra dezechilibrelor majore și asupra fenomenlor de degradare ce constituie probleme globale ale omenirii şi dinamicile spaţiale determinate de acestea

Relaţii cu alte discipline. Caracterul interdisciplinar.

Ştiinţa/ştiinţele mediului – bazată/bazate pe problematica actuală multidisciplinară de cunoaştere a mediului si pe gestionarea integrativa a elementelor acestuia

Geografia generală – are in vedere caracterul complementar al geografiei fizice şi a celei umane dar nu se fundamentează pe o viziune fundamental sistemică

Sistemica – Teoria sistemelor generale

Ecologia – studiul relaţiilor dintre organisme vii pe de o parte, și dintre populații, specii, organisme individuale şi mediul lor înconjurător, pe de altă parte

Ecologia umana – transferă prin analogie legile ecologiei către domeniul social-economic, uneori se suprapune geografiei mediului (dar cu o mai puţin pregnantă componentă spaţială) .