Geografia Mediului

Curs I

Aspecte Generale

1. Concepte generale privioare la mediu:

Descoperirea si cunoasterea planetei de om a fost un proces lent care s-a desfasurat prin masura dezvoltarii societatii umane si a perfectionarii mijloacelor de investigare si transport. Timp de secole, cercetarea planetei pe care o locuim a avut un caracter preponderent extensiv, orizontul cunoasterii spatiului geografic fiind impins mereu mai in spate, chiar si azi mai sunt pete albe in abisurile marilor si oceanelor, in adancul scoartei terestre, pe varful unor masive muntoase sau in padurile ecuatoriale. Cu toate acestea, procesele de descoperire a planetei a fost cu mult mai rapid decat cel al descoperirilor legitatilor cosmice, telurice si biologice.

In procesul actiunii antropice, atat la nivelul om cat si la nivelul resurselor naturale, relatia dintre om si natura s-a pastrat mult timp in echilibru. Intre capacitatea de autoreglare a naturii si disfunctiile aparute in urma impactului antropic se stabilise un echilibru compensator. Pe masura cresterii numarului populatieisi a aparitiei presiunii umane, echilibrul s-a rupt in favoarea impactului antropic, aparand dezechilibre majore, concretizate sub diverse forme de degradare pana la o poluare complexa severa. Dezechilibrele se rasfrang negativ, atat asupra sistemelor naturale cat si a sociatatii umane. Drept urmare s-a conturat o preocupare majora pentru cunoasterea si intelegerea mecanismelor care regleaza raporturile dintre om si natura.

Timp de secole geostiintele si stiintele biologice au evoluat separat, chiar daca fiecare din acestea faceau apel la descoperirile altor stiinte. Studierea integrata a geosistemului debuteaza abia in sec-XIX-lea, dar dezvoltarea unei stiinte a mediului de sine statatoare este posibila abia dupa un secol. Dupa elaborarea teoriei sistemice si dupa ce se accepta ideea ca Terra este un sistem care integreaza trei medii distincte: abiotic, biotic si social, cu puternice relatii de intrepatrundere. In acest sens a aparut geografia mediului. Prin urmare, geografia mediului studiaza relatiile interactive dintre elementele naturale si mediul natural si cele social-economice sau mediul social-economic, in diversitatea lor, la nivelul suprafetei Pamantului.

Obiectul de studiu il reprezinta mediul natural si social si in special interaciunile dintre aceste doua medii. Totalitatea si unitatea dialectica a unor elemente sau factorii naturali precum scoarta terestra, aerul, apa, relieful, solul si care evolueaza asigurandu-si o serie de stari de echilibru dinamic si care sustine viata, reprezinta mediul natural.

Facorii naturali sunt reprezentati de aer, apa, sol, subsol, determinand conditii de viata pentru plante, animale si om. Toti acesti factori reprezinta un sistem aflat in continua transformare, cu doua dimensiuni: una temporala si alta spatiala.

Aparitia si evolutia omului nu a determinat modificari majore ale mediului natural, capacitatea acestuia fiind limitata. Primele modificari semnificabile ale mediului natural sunt determinate de dezvoltarea lucrarilor sociale, a agriculturii si a asezarilor omenesti. Se amplifica pe seama a doi factori: cresterea populatiei si dezvoltarea unor tehnici de extragere si prelucrare a unor resurse naturale.

Interferenta activitatii umane cu mediul natural se accentueaza dupa Revolutia Industriala din sec-XIX-lea, fiind din ce in ce mai intensa odata cu dezvoltarea tehnicii si a stiintelor. Schimbul dintre om si natura de subzistenta devine tot mai intens, provocand perturbari echilibrului ecologic. Divalenta activitatii umane se manifesta in doua directii antagoniste: distrugerea sunor elemente a mediului natural dar si crearea uniu mediu nou, antropizat. Se naste astfel o a treia dimensiune a mediului si anume cea sociala specifica fiecarei societati. Azi nu se mai poate vorbi de un mediu natural nemodificat; si in cle mai retrase regiuni ale planetei noastre pot fi depistate elemente ale interferntei antropice.

Astfel notiunea de mediu natural n-a mai corespuns realitatii inascandu-se notiunea de mediu inconjurator. Intr-o acceptiune generala, prin mediu inconjurator se intelege ansamblu spatiilor temporali a factorilor naturali si ale celor rezultati in urma activitatilor umane aflati in interdependenta, care influenteaza echilibrul ecologic si determinand aparitia unor noi conditii de mediu, influentand functionalitatea sistemelor biologice si sociale.

In ultimii ani, notiunea de mediu inconjurator este criticata de unii geografi cu tote ca in anii anteriori au folosit-o. Ei spun ca aceasta notiune este o sintagma tantologica, anto-exclusa de orice demers si pagubitoare in plan aplicativ.

Tinand cont de faptul ca stiinta, cum in general este facuta de om pentru om. Aceasta notiune nu include nici un antroprocentrism daca avem in vedere faptul ca omul reprezinta de fapt un sistem, un mediu interior, atunci mediul inconjurator nu mai apare ca sintagma tantologica ci de fapt ca o realitate bine precizata.

In geografie, pe langa mediul natural si mediul inconjurator se mai figureaza ca mediu geagrafic, spatiul geografic, landsaft, peisaj. Acesta exprima partial realitatea care constituie obiectul de studiu al geografiei.

Mediul gegrafic integreaza in plus fata de mediul natural si componenta antropica. Spatiul geografic are tendinta sa exprime realitatea complexa naturala si antropica dar fara a face referire la lege si mecanisme. Este o formare mai descriptiva.

Termenul de landsaft implica o referire complexa la componente si la legaturile lor in cadrul unor structuri naturale vizand concomitent atat structura cat si functionalitatea partii naturale.