Geografia populației

EVOLUŢIA NUMERICĂ A POPULAŢIEI

DACĂ PÂNĂ DE CURÂND, SE APRECIA CĂ ÎN EVOLUŢIA POPULAŢIEI MONDIALE au existat două etape , una de creştere lentă (până în secolul al XVIII-lea), cealaltă de creştere accentuată, recent, demograful francez Jean Nöel Biraben atestă existenţa a 3 faze, în alternanţă cu perioada de descreştere sau stagnare.

a. Prima fază de creştere până în anii 40.000 – 35.000 î.Cr. – o dată cu dezvoltarea tehnicilor de cioplire a pietrei şi descoperirea uneltelor.

b. A doua fază – 10.000 – 5000 î.Cr. – descoperirile tehnicilor agricole şi domesticirii animalelor.

c. A treia fază – sfârşitul secolului XVIII până la revoluţia industrială – se continuă şi în prezent.

5.1.EVOLUŢIA NUMERICĂ A POPULAŢIEI PÂNĂ ÎN ANUL 1 e.n.

În Paleoliticul Superior – populaţia Terrei era sub 1 milion locuitori. Cauze: posibilităţile limitate oferite de mediul natural, economie rudimentară (se baza pe vânătoare şi pescuit). Între anii 40.000 – 35.000 î.Cr. are loc o creştere accentuată a populaţiei – 4-5 milioane locuitori. Cauzele sunt cele menţionate anterior, la care se adaugă modificările climatice cu efecte pozitive asupra resurselor de hrană. După acest interval, are loc o creştere lentă în mileniul 7 î. Cr. (6000-5000 î.e.n.), când, datorită progreselor economice înregistrate în domeniul agricol, populaţia ajunge la aproximativ 80 milioane locuitori. Este perioada în care omul devine sedentar, începe să se

După Jean Nöel Biraben

Fig. nr 51

consacre şi altor tipuri de activităţi nonagricole (prelucrarea lemnului, cioplirea metalelor, ţesătoriilor). Tot acum apar şi primele oraşe (Jerichon). La începutul erei creştine numărul populaţiei mondiale era de 250 - 300 de milioane de locuitori.

5.2. EVOLUŢIA NUMERICĂ A POPULAŢIEI DIN ANUL 1 d.ch PÂNĂ

ÎN SECOLUL AL XVIII-LEA

În anul întâi al erei noastre, populaţia era concentrată în proporţie de 85%, pe continentul euro-asiatic, celelalte continente având o pondere redusă: continentul american era aproape nelocuit, cu excepţia Mexicului –1,5 milioane de locuitori, Africa avea o populaţie destul de redusă, concentrată

Fig. nr 52

mai ales pe coasta sudică a Mediteranei (Egipt – 4 mil. loc., Maghreb – 3,7 mil. loc.) şi, într-o mică măsură, în partea vestică (Sudan – 2 mil. loc.). Cea mai veche civilizaţie, centrată în jurul Mesopotamiei, prima care a cunoscut revoluţia neolitică, era în declin, nereprezentând la începutul erei creştine decât 1/6 din populaţia Asiei, faţă de ¼ cât reprezenta în mileniile trecute. În Asia existau atunci doi poli demografici, India şi China, cu civilizaţii la fel de evoluate ca cea a Romei, fiecare având o populaţie mai numeroasă decât a Europei. Subcontinentul indian număra atunci aproape 45 de mil. loc., concentraţi îndeosebi în partea sa nordică, China depăşea 70 de mil. loc. Asia, cu cei 170 de mil. loc., reprezenta 2/3 din întreaga populaţie.