Geografie Sociala

Imagine preview
(9/10 din 2 voturi)

Acest curs prezinta Geografie Sociala.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 78 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Geografie

Cuprins

I Originile Geografiei sociale. Contribuţii la dezvoltarea ştiinţei 3
II Spaţiul geografic 9
III Oraşele şi dezvoltarea urbanismului modern 18
IV Sărăcie şi inegalitate 28
V Starea de sănătate a populaţiei. Maladiile legate de contexte sociale 36
VI Îmbătrânirea demografică. Aspecte cantitative şi calitative 45
VII Migraţia internaţionlă 56
VIII Şomajul şi gradul de ocupare a populaţiei
Bibliografie

Extras din document

I. Originile Geografiei sociale. Contribuţii la dezvoltarea ştiinţei

De câţiva ani în România, şi de peste două-trei decenii în ţările vest şi central europene (Franţa, Marea Britanie, Germania), geografia socială suscită un interes deosebit, iar problemele sociale tot mai diverse şi situaţia de criză din ultimii ani vor contribui, fără îndoială, la creşterea importanţei acestei discipline.

Cum ar putea geografii să ignore fenomene precum şomajul, crizele spaţiului rural, depopularea acestuia (ca urmare a scăderii natalităţii, nuptialitaţii şi fertilitaţii, a cresterii divorţialităţii, îmbătrânirii populaţiei), explozia urbanizării în ţările dezvoltate, iar în cele marcate de restructurarea economică scăderea nivelului de trai, incapacitatea multor persoane de a face faţă noilor condiţii economice, creşterea migraţiei de revenire (urban-rurale), cu toate consecinţele sale şi alte fenomene sociale care sunt, în aceeaşi măsură, fenomene sau fapte spaţiale?

Social şi spaţial constituie un binom conceptual în care cei doi termeni sunt strâns legaţi, fiecare termen îmbogăţindu-se prin descrierea celuilalt. Raporturile sociale şi raporturile geografice se îmbină pentru a alcătui „spaţii sociale”, caracterizate printr-o repartiţie inegală.

Obiectul geografiei sociale constă tocmai în studierea acestor raporturi şi a interrelaţiilor dintre ele.

Sintagma „geografie socială” se pare că a fost utilizată pentru prima oară de către sociologi, între anii 1870-1880. Ea apărea în revistele inspirate de ideile şi metodele lui Le Play, care publică o Geografie socială a Franţei şi numeroase articole şi dări de seamă. Prin urmare, la originea expresiei geografie socială stau sociologii (şi nu geografii), care considerau că mediul geografic influenţează radical faptele şi comportamentele sociale.

În 1899, Herberston publică o lucrare intitulată „Omul şi munca sa, o introducere în geografia umană”, marcată de influenţa lui Geddes şi Demolins.

Treizeci de ani mai târziu, P. M. Roxby, elevul lui Herberston, face referire la Şcoala lui Le Play şi la articolele apărute între 1890 şi 1900. Potrivit acestuia, geografia socială, alături de geografia rasială, geografia economică şi politică este una dintre cele trei ramuri ale geografiei umane.

În lucrarea „Geografia umană – Studiu de clasificare pozitivă”, apărută în 1911, Jean Brunhes defineşte, în modul cel mai complet, două direcţii ale geogafiei sociale: geograful trebuie să fie atent la faptele sociale şi, cea de-a doua, formele de oganizare ale societăţilor reliefează necesitatea analizei geografice.

Precursor al geografiei sociale, Jean Brunhes acordă o importanţă deosebită studiului geografic al problemelor sociale, precum epidemiile, sărăcia urbană, delincvenţa în marile aglomeraţii industriale. Potrivit lui Brunhes, geografia socială are drept scop analiza fenomenelor sociale, cartografierea acestora şi analiza conexiunilor dintre acestea şi condiţiile fizice ale mediului înconjuător.

În Germania, constatarea că omul suportă din ce în ce mai puţin constrângerile naturale, pe care, dimpotrivă, le modifică în interesul său –. a contribuit la o reconsiderare a punctelor de vedere a lui Ratzel. În ţările anglo-saxone, unul dintre rarele proiecte de geogafie socială este cel al lui G. W. Hoke, potrivit căruia Geografia socială are drept obiect de studiu distribuţia în spaţiu a fenomenelor sociale.

Timp de treizeci de ani, din perioada primului şi celui de-al război mondial se reduc peocupările pentru geografia socială. Scurte referiri la raporturile dintre grupurile umane şi spaţiu le fac Fauché (1926), Deffontaine (1932), Meznier. O singură excepţie o constituie geografia politică a lui André Siegfried. Deşi acesta nu a avut niciodată pretenţia de a fi realizat un studiu de geografie socială, putem spune că studiul său se încadrează în geografia comportamentelor colective, care reprezintă o parte importantă a geografiei sociale. Această lipsă de preocupare pentru geografia socială înregistrată în perioada 1920-1945 surprinde, cu atât mai mult, cu cât contextul social, politic, ideologic dintre cele două războaie ar fi putut să-i detemine pe geografi să se preocupe de poblemele sociale şi să-şi pună întebări asupra raporturilor între societăţi şi spaţiile pe care acestea le ocupă. Era o perioadă a crizei economice, a şomajului, a migraţiilor internaţionale, a familiilor dezrădăcinate de sărăcie.

Fisiere in arhiva (1):

  • Geografie Sociala.doc