Geologie

Cristal - corp solid omogen, format dintr-o retea unica (pura sau

mixta).

Reteaua cristalina este definita printr-o structura atomica reticulara.

Aceasta structura a fost pusa în evidenta experimental, cu ajutorul radiatiilor X.

Astfel s-a observat ca particulele (atomi, ioni sau molecule), care compun

substanta, se aranjeaza ordonat în spatiu, alcatuind o retea.

Elementele unei retele sunt:

- sirul reticular

- planul reticular

- celula reticulara.

FORME CRISTALOGRAFICE

Poliedru cristalin este un cristal delimitat de fete plane.

Totalitatea fetelor unui poliedru cristalin constituie o forma

cristalografica. Fetele de acelasi fel (forma) ale unui cristal definesc o forma

cristalografica simpla. Daca fetele de acelasi fel nu delimiteaza complet poliedrul

cristalin, se spune ca este o forma simpla deschisa, iar daca aceste fete delimiteaza

complet poliedrul, forma este simpla închisa.

Exemple de forme simple:

deschise: piramida, prisma;

închise: cub, octaedru, tetraedru, bipiramida, romboedru.

În cazul în care cristalul este marginit de mai multe seturi de fete

identice, forma cristalografica este compusa (deci rezulta din combinarea a doua

sau mai multe forme simple). Formele compuse nu au o denumire proprie, aceasta

rezultând din numele formelor simple care le delimiteaza.

ELEMENTELE POLIEDRULUI CRISTALIN

Fetele de cristal corespund unor plane reticulare de mare densitate.

Muchiile cristalului sunt liniile de intersectie a fetelor si corespund

unor siruri reticulare cu mare densitate.

Colturile cristalului reprezinta punctele de intersectie a muchiilor si

corespund unor noduri de retea.

Sistem cubic (ex. Pirita)

Sistem patratic (ex. Calcopirita)

Sistem ortorombic (ex. Baritina)

Sistem hexagonal (ex. Cuart)

Sistem romboedric (ex. Calcit)

Sistem monoclinic (ex. Piroxen)

Sistem triclinic (ex. Turcoaz)

Fig. 1 Sisteme cristalografice cu exemplificari

LEGILE POLIEDRULUI CRISTALIN

Studiul de peste trei secole a formelor poliedrice întâlnite de minerale,

a condus la precizarea unor regularitati, numite legi cristalografice. Cel mai simplu

observabile sunt:

1. Legea Euler-Descartes: în orice poliedru se respecta relatia:

F + C = M + 2

unde F - numarul de fete

C - numarul de colturi

M - numarul de muchii.

2. Legea constantei unghiurilor, stabilita de catre Nicolas Stenos:

unghiul dintre doua tipuri de fete de pe un poliedru este constant, indiferent de

marimea absoluta sau relativa a fetelor (legea este valabila doar la temperatura

constanta).

SIMETRIA CRISTALELOR

Dispunerea regulata a elementelor de simetrie ale poliedrului cristalin

îi confera acestuia proprietatea de simetrie.

Simetria poate fi:

a) simetrie punctuala care poate fi aplicabila la molecule. Se repeta

partile componente ale moleculei sau a elementelor constitutive ale formei

geometrice (F, M, C) prin operatii de simetrie;

b) simetria cristalina (de retea sau de translatie) se refera la repetarea

celulei elementare cu întregul sistem de puncte materiale aferent ei. Particulele

retelei sunt considerate sfere si centrele lor de gravitatie sunt asezate în nodurile

retelei.