Harta Politică a Lumii Contemporane

Geografia economica- stiinta geografica care se ocupa cu studiul distributiei teritoriale a productiei, consumului si schimbului prin prisma relatiei cauza- efect.

Definitie: Harta politică a lumii, alcătuită din totalitatea reţelei de state şi teritorii reprezintă o categorie istorică si este un ansamblu, complex teritorial alcatuit din totalitatea statelor natiune si un numar de teritorii cu statul special.

Statul natiune sau tara este teritoriul cel mai des utilizat in evaluari ale dinamicii economice in comparatii cu scop economic si reprezinta elementul cheie in demerul politic.

Cauzele tuturor modificărilor înregistrate de-a lungul timpului în configuraţia hărţii sunt de ordin istoric, politic, economic, socio-cultural şi chiar fizico-geografic.

În configuraţia hărţii politice actuale se numără 191 state independente şi 70 teritorii cu statut special.

Criteriile de comparatii ale statelor

Clasificarea acestora, după o listă deschisă de criterii, permite explicarea unor fapte şi fenomene cu ecou în multe domenii de analiză.

Se utilizează frecvent criteriile:

- suprafaţă (întindere);

- populaţie (număr);

- poziţie şi localizare geografică;

- putere economică (VN, PIB etc.);

dar multe alte elemente pot fi relevante pentru caracterizarea şi compararea unor state şi teritorii. Amintim aici: structura de stat, forma de guvernământ, regimul politic, structura administrativă, coeficientul de presiune, componenţa teritoriului, structura fizico-geografică etc.

1.Suprafaţa unui stat este purtătoarea implicită a unor elemente care pot funcţiona ca avantaj sau limită pentru dezvoltarea ţării respective şi a populaţiei care o locuieşte.

Astfel, o suprafaţă foarte întinsă poate presupune şansa unor resurse naturale diverse şi însemnate cantitativ, dar şi dificultatea acoperirii sale cu o reţea uniformă de căi de comunicaţie şi aşezări omeneşti şi a organizării unitare, echilibrate şi susţinute a întregului spaţiu apărând frecvent pete albe sub aspectul dotării infrastructurii şi a dezvoltării economice.

Ierarhia actuală a statelor lumii plasează în fruntea listei Federaţia Rusă (17.075.400 km2), Canada, China, SUA, Brazilia, Australia, India etc. în timp ce la polul opus Vaticanul (0,44), Monaco (1,95), Nauru (21,4), Tuvalu (24,6), San Marino (61) au sub 100 km2.

Comparaţiile de ordin economic între statele exemplificate mai sus nu conduc la o concluzie relevantă.

2.Dimensiunea numerică a populaţiei unui stat trebuie de asemenea privită cu consideraţia necesară unui factor care poate în aceeaşi măsură să avantajeze sau să dezavantajeze evoluţia, starea economică şi echilibrul unei ţări, spre deosebire de suprafaţă, însă, criteriul mărimea populaţiei este insuficient şi superficial dacă nu se completează cu indicatori specifici privitori la structura, densitatea şi mişcarea populaţiei. Simpla comparaţie a ţărilor miliardare sub aspectul populaţiei (China:1,3 mld, India:1,0 mld) cu câteva state doar milionare (!) (lista

acestora este lungă) ar avea doar valoarea unei comparaţii de almanah fără o considerare complementară a altor indicatori. În acest sens, structura şi miscarea (naturală şi migratorie) a populaţiei sunt criterii reprezentative care se regăsesc parţial în IDU (indicele de dezvoltare umană).

3.Poziţia şi localizarea geografică, direct sau indirect influen-ţează structura şi profilul ramurilor unei economii, oferind explicaţii pentru o evoluţie sau alta, cu atât mai complete dacă acest criteriu se combină cu criteriul suprafaţă. În funcţie de poziţia geografică, statele au tipuri

specifice de climă şi soluri (şi deci un anume potenţial agroproductiv), acces la mare, ocean sau alte unităţi hidrologice (fluvii, lacuri etc.) şi de aici caracteristicile reţelei de transport, a relaţiilor comerciale şi a activităţilor de turism, iar lista elementelor derivate poate continua. O atenţie aparte s-a acordat dintotdeauna poziţiei geopolitice care adesea influenţează şi explică repartiţia teritorială şi structura unor fapte şi situaţii economice.

Problema frontierelor, de-a lungul timpului, a derivat şi din poziţia geografică pe care o are un teritoriu, pe lângă aspectele de ordin istoric, politic sau cultural.