Mănăstiri și Biserici Ortodoxe Construite în Secolul XIV în Țara Românească și Moldova

Cu toate că monarhismul în acest spaţiu există înainte de venirea călugărului Nicodim în ţara Românească (în a doua jumătate a secolului al XIV-lea), ştiri despre o viaţă mănăstirească ortodoxă datează din a doua jumătate a secolului XIV după întemeierea principatelor.

Exemple de biserici si mănăstiri ortodoxe situate pe lista obiectivelor turistice:

- Mănăstirea Tismana (judeţul Gorj) - ridicată de ieromonahul Nicodim şi îngropat aici cu ajutorul lui Radu I în a doua jumătate a secolului XIV;

- Mănăstirea Cozia - întemeiata în a doua jumătate a sec al XIV; în timpul lui Mircea cel Bătrân era a doua mănăstire a Ţării Româneşti după Tismana în ceea ce privea starea materială;

- Mănăstirea Neamţ - cea mai veche mănăstire din Moldova întemeiată de 3 pustnici (Sofronie, Pimen, Silvan) în timpul lui Petru Muşat (1375-1391)

- Mănăstirea Probota - Datează de la sfârşitul secolului XIV; aici a fost înmormântată mama lui Ştefan cel Mare;

- Biserica Domnească cu hramul bisericesc Sfântul Nicolae de la Curtea de Argeş – începuta de Basarab I şi terminată de fiul sau Nicolae Alexandru; împreună cu Biserica mănăstirii Cozia se numără printre cele mai reprezentative creaţii arhitectonice şi picturale din Sud-estul Europei.

Ctitori – Domnitori ai Ţărilor Române

• Mircea cel Bătrân - Biserica mănăstiri Cozia

• Ştefan cel Mare - Putna, Voroneţ, etc.

• Bogdan I – Biserica Sfântul Nicolae din Rădăuţi

• Constantin Brâncoveanu – Mănăstirea Hurezu

• Vasile Lupu – Mănăstirea Trei Ierarhi (din anul 1639) din Iaşi

1. Sfinte moaşte consacrate de secole - dovezi de întărire a credinţei creştine ortodoxe si elemente de atracţie turistica

Cultul moaştelor în spaţiul românesc (o manifestare a sentimentului religios prin rugăciuni şi acte rituale) s-a instalat în secolul XV, mai târziu decât în Vestul Europei. Începând cu acea perioadă au fost aduse chiar din spaţii străine şi depuse sfinte moaşte întregi şi parţiale în biserici (in cea mai mare parte de domnitori) româneşti, în vederea întăririi credinţei ortodoxe ridicând valoarea culturală a edificiilor.

Exemple de Sfinte moaşte întregi si tradiţionale:

• Moaştele Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava;

• Moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iaşi;

• Moaştele Sfântul Dimitrie cel Nou (Basarabov) din Catedrala Patriarhala Bucureşti;

• Moaştele Sfântul Grigore de la Bistriţa Olteana;

• Moaştele Sfintei Filofteia de la Argeş.

Din Patrimoniul cultural mondial U.N.E.S.C.O. dintre edificiile ecleziastice, altele decât bisericile din lemn şi cele fortificate fac parte:

Din Moldova:

- Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Arbore;

- Biserica Adormirii Maicii Domnului şi Sfântul Gheorghe a fostei mănăstiri Humor;

- Biserica Buna Vestire a Mănăstiri Moldoviţa;

- Biserica Sfânta Cruce din Pătrăuţi;

- Biserica Sfântul Nicolae a Mănăstiri Probota;

- Biserica Sfântul Gheorghe din Suceava;

- Biserica Sfântul Gheorghe a fostei Mănăstiri Voroneţ;

- Mănăstirea Hurezu.

2. Biserici din lemn din România – edificii ecleziastice, valori arhitecturale şi obiective turistice

O examinare atentă privind repartiţia geografică a Bisericilor din România, inclusiv cele „migrate”, evidenţiază o distribuţie inegală la nivelul întregii ţări, dar cu o densitate crescută în spaţiul Transilvaniei a secolelor XVI-XIX ( inclusiv Maramureşul în diverse perioade).

Unele sunt monumente deplasate în cadrul aceleaşi provincii dintr-un sat înstărit spre o alta vatră de sat mai săracă sau dintr-o provincie în alta (ex: Biserica din lemn din cadrul mănăstiri de la Techerghiol, construita in 1750, strămutată în prima parte al sec. XX in Sinaia şi apoi în 1951 înapoi în staţiune).

Numărul lor a fost mult mai ridicat, de exemplu în Maramureş la începutul secolului XIX erau 120 de biserici din lemn, iar în 1953 reducându-se la 45.