Metodologia de Evaluare a Resurselor Turistice

ROLUL ŞI LOCUL GEOGRAFIEI TURISMULUI ÎN CERCETAREA ŞI EVALUAREA RESURSELOR DE MEDIU DIN PUNCT DE VEDERE AL POTENŢIALULUI LOR TURISTIC.

1. Categorii de resurse turistice

Potenţialul turistic al unui areal geografic este certificat de existenţa unor resurse turistice potenţiale (care pot deveni atracţii turistice), precum şi de prezenţa infrastructurilor turistice care să favorizeze valorificarea lor economică şi a resurselor turistice reale (devenite deja atracţii turistice).

Resursele turistice potenţiale sunt acele resurse naturale şi/sau antropice care pot deveni atracţii turistice. Potenţialul acestora de a deveni atracţii turistice este dat şi de prezenţa unor infrastructuri care să favorizeze valorificarea lor economică

Resursele turistice reale sunt acele resurse naturale şi/sau antropice care au devenit, într-o măsură oarecare, atracţii turistice şi ca urmare există un anumit grad de valorificare economică, astfel încât potenţialul lor turistic este deja dovedit.

Termenul de resursă atractivă, se utilizează uneori în locul celei mai intens uzitate, de "fond turistic", datorită semnificaţiei sale etimologice mai profunde: în vreme ce „fondul turistic" poate include si elemente ale infrastructurii, termenul de resursa atractiva" trimite, invariabil, numai la acele elemente ale peisajului, preexistente, ce sunt inzestrate cu atributul atractivitatii. Deşi, prin aport antropic pot aparea noi resurse, fenomenul turistic debuteaza intotdeauna de la cele existente. În funcţie de particularităţile lor genetice, resursele atractive grupeaza obiectivele turistice în două categorii majore:

1. resurse atractive aparţinând cadrului natural;

2. resurse de provenienta antropică.

2. Preocupări în cercetarea geografică asupra potenţialului turistic al resurselor naturale şi antropice.

Determinarea potenţialului turistic al unui spaţiu geografic are la bază realizarea unor studii şi cercetări geografice asupra resurselor naturale şi antropice, în vederea stabilirii condiţiilor, posibilităţilor şi a capacităţilor acestor resurse de mediu geografic de a deveni atracţii turistice şi, prin urmare, pentru a fi valorificate turistic, respectiv din punct de vedere economic.

Numeroşi cercetători din diverse domenii ştiinţifice, cum ar fi economia turismului, statistica etc., se preocupă pentru a stabili cele mai bune metode de evaluare a potenţialului turistic dintr-un anumit spaţiu geografic, vizând atât structurarea, clasificarea şi regionarea acestuia, pe baza unor criterii şi indicatori de analiză, cât şi identificarea gradului de atractivitate turistică a resurselor naturale şi antropice, în vederea valorificării lor turistice, respectiv introducerea acestora în circuitul economic. Criteriile şi indicatorii de analiză utilizaţi, în mod frecvent, de către cercetătorii din domeniul turismului, sunt cei CANTITATIVI, deci, probabil, suficient de obiectivi încât să permită aplicarea lor în modalităţi şi situaţii diverse. Totuşi, alţi cercetători trebuie să adapteze aceşti indicatori ori să creeze alţii noi în vederea perfecţionării metodelor de evaluare a potenţialului turistic al resurselor de mediu dintr-un anumit spaţiu geografic, în funcţie de specificul scopului şi al mediului local.

Pe de altă parte, se constată faptul că este destul de dificil de a stabili criterii şi indicatori CALITATIVI (deci destul de subiectivi), acceptabili de către toţi cercetătorii în domeniu, prin care să se poată evalua, de exemplu, gradul de atractivitate al unei resurse sau categorii de resurse, precum şi pentru a stabili, într-un mod cât mai obiectiv, pragul dincolo de care acea resursă obţine cel puţin standardul minim de atractivitate turistică şi poate fi valorificată 2

economic.

În opinia noastră, la baza clasificărilor, sau a regionărilor turistice, precum şi stabilirea faptului că anumite resurse de mediu dintr-un spaţiu geografic au potenţial turistic sau nu, trebuie să se afle, în mod predominant, metodele de cercetare ale ştiinţelor geografice, dar alături de alte metode, precum cele din domeniul economiei şi statisticii. Cercetătorii geografi îşi fundamentează analizele şi evaluările atât pe metode calitativ - subiective asupra gradului de atractivitate turistică al resurselor naturale şi antropice dintr-un spaţiu geografic (de exemplu: comparaţii asupra unor resurse de mediu similare din spaţii geografice diferite), cât şi pe metode cantitativ – obiective (de exemplu: numărul de turişti care vizitează o resursă sau categorie de resurse de mediu dintr-un anumit spaţiu geografic într-un anumit interval de timp).

Menţionăm două dintre cele mai reprezentative metodologii de cercetare ştiinţifică a potenţialul turistic dintr-un areal geografic, propuse de către geografi români.

Metodologia propusă de către Grigore Posea şi colaboratorii1, de tip calitativ (în opinia noastră), presupune cunoaşterea amănunţită a cadrului natural, a istoriei şi vestigiile sale, a operelor de artă, a monumentelor, elementelor folclorice şi etnografice etc. În acest sens, se elaborează monografii geografice care să reflecte potenţialul turistic al resurselor naturale şi antropice şi gradul de valorificare al acestora. Ulterior, toate elementele care prin importanţa lor reprezintă şi obiective turistice, sunt transpuse pe hărţi la scara de 1:100 000 şi analizate în repartiţia lor teritorială. Rezultatele acestei metode de cercetare ştiinţifică permit gruparea obiectivelor turistice pe teritoriu şi identificarea tipurilor de unităţi taxonomice turistice, ceea ce conduce, în final, regionarea turistică a unui spaţiu geografic, indiferent de dimensiunile acestuia.