Munții Apuseni

Între valea Mureşului, la sud şi văile Barcăului şi Someşului, la nord, se află sectorul montan al Apusenilor, care desăvârşesc coroana carpatică, situându-se între marile bazine depresionare transilvan şi pannonic. Munţii au aceleaşi altitudini modeste, specifice Carpaţilor Occidentali, în majoritate culmile menţinându-se la 800 m – 1.000 m. Numai trei masive depăşesc 1.800 m, M.Bihariei (1.849 m), M.Vlădeasa şi M.Gilău-Muntele Mare. Printre culmile montane scunde din vest (Munceii Crişurilor) pătrunde sub formă de golfuri Câmpia Tisei, deschizând astfel acces larg influenţelor climatice atlantice.

Constituţia g e o l o g i c ă mozaicată, efect al unei evoluţii îndelungate şi complicate, etalează aflorimente cristaline, depozite sedimentare extrem de complexe, care acoperă un interval mare de timp, din permian până în pliocen, roci magmatice variate, puse în loc în condiţii şi perioade foarte diferite, din jurasic până în pliocen.

Cristalinul apare sub forma unor insule, oarecum asemănătoare celor din Carpaţii Orientali – în M.Gilău-Muntele Mare, în partea de vest a M.Zarandului şi în extremitatea nordică – M.Plopişului şi M.Meseşului. Intruziuni granitice şi granodioritice (roci de construcţie foarte rezistente) puternice străbat cristalinul în centrul M.Gilău şi în sud-vestul M.Zarandului.

Depozite sedimentare mai vechi, de vârstă permian-triasic-jurasic (cele mezozoice fiind predominant calcaroase) formează partea centrală a M.Apuseni, căreia îi corespunde platoul carstic al Padişului), M.Pădurea Craiului, (unde în dolinele din calcarele triasice şi jurasice s-au format, prin alterare, zăcăminte importante de bauxită, acoperite ulterior de sedimente cretacice), M.Codru-Moma şi partea axială a M.Trascău (cu mari rezerve de calcar utilizat pentru producerea cimentului).

Cea mai mare parte a M.Metaliferi, între Arieş şi Mureş, este constituită din depozite sedimentare cretacice, în facies de fliş (cu acumulări de bauxită într-un paleocarst), de sub care apar la zi insule de cristalin şi roci magmatice de vârste diferite. În aria de contact a M.Zarandului cu M.Metaliferi aflorează pe o arie destul de mare roci bazice (ofiolite) - bazalte şi gabbrouri - provenind din aria de expansiune intracontinentală deschisă în jurasicul mediu, care au generat concentraţii locale lichid-magmatice de fier, titan vanadiu şi nichel (Căzăneşti-Ciungani, în M.Zarandului).

O altă categorie de roci magmatice, genetic şi cronologic diferită, este reprezentată prin granodioritele şi dacitele (banatite) – foarte utile ca materiale de construcţie, produse în tectogeneza larramică.

De asemenea, prin contact termic şi metasomatic, magmatitele larramice au determinat acumulări ferifere (Maşca, în M.Gilău), polimetalice (în sudul M.Bihor) şi cuprifere (în nordul M.Bihor), ca şi o serie de substanţe nemetalifere utile (brookit, wolastonit). Banatitele alcătuiesc cea mai mare parte a M.Vlădeasa, trecând pe o arie mică şi în sudul M.Meseş.

A treia categorie de roci magmatice, cea mai recentă (dacite, andezite cuarţifere, andezite bazaltoide şi bazalte) este generată de vulcanismul neogen (badenian-sarmaţian-pliocen), prin care s-au format aparate vulcanice subaeriene şi o serie de corpuri subvulcanice au avansat spre suprafaţă în masa de depozite sedimentare din M.Metaliferi, continuând fenomenele din nord-estul M.Poiana Ruscăi.

Pe aliniamentele Brad - Săcărâmb, Stănija - Zlatna, Roşia Montană - Bucium şi Baia-de-Arieş, orientate NV-SE, magmatismul neogen a antrenat o mineralogeneză hidrotermală extrem de importantă sub aspect economic (minereuri auro-argintifere – pirite şi telururi aurifere, aur nativ - şi minereuri cuprifere).

De asemenea, au rezultat o masă importantă de roci de construcţie (dacit, andezit, feldspat, bentonit, marmură, travertin), precum şi ape oligominerale, uneori hipotermale (Geoagiu, Vaţa-de-Jos, Moneasa). În depozitele miocene (badeniene şi sarmaţiene) ale depresiunii Brad-Săcărâmb s-au format strate de cărbune brun.

Tectonic, aria montană de la nord de Mureş este, de asemenea, foarte complicată, orogeneza mezocretacică antrenând fenomene de decolare, mai puţin ample decât în Carpaţii Meridionali, iar şariajele dirijându-se de la sud spre nord – nord-vest. Astfel au fost puse în loc dacidele interne - autohtonul de Gilău, situat în poziţia cea mai nordică, care suportă pânza de Codru, aceasta fiind şariată de pânza de Biharia, la rândul ei suportând pânza M.Metaliferi.

Corespunzător substratului geologic şi specificului modelării externe, r e l i e f u l M.Apuseni este extrem de variat. În cea mai mare parte din M.Bihorului, Gilău şi Vlădeasa culmile sunt masive, larg bombate, greoaie, fiind modelate în cristalin şi banatite. În special pe un astfel de substrat s-a conservat şi a fost identificat (Emm. de Martonne,1906, 1924, Gh.Pop, 1962) relieful ciclic. Suprafeţele de nivelare caracteristice în M.Apuseni sunt Cârligata-Fărcaşa (eocenă), clar reprezentată în M.Mare, M.Bihor şi partea sudică a M.Vlădeasa, Mărişel (miocenă) tipic dezvoltată în partea nord-estică a M.Gilăului, dar prezentă şi în M.Mureşului (unde este dominată de martorii vulcanici şi subvulcanici) şi M.Crişurilor (I.Sârcu, 1973) şi Feneş-Deva (pliocenă), mai fragmentată, mai puţin clară, uneori sub formă de umeri în lungul văilor, în M.Bihor, M.Mureşului şi M.Crişurilor.

Sectoarele cele mai proeminente (culmi, vârfuri) sunt fie pe substrat cristalin străpuns de corpuri intrusive (Curcubăta), fie pe banatite (Vlădeasa), fie pe aflorimente calcaroase masive (culmile Bedeleu, Sândul, Piatra Secuiului, din M.Trascău, vârfurile Vâlcan şi Pleşa Ardeului, în M.Metaliferi), fie pe aparate vulcanice şi corpuri subvulcanice (vârful Poieniţa, din M.Metaliferi).