Palinologie

Obiectul de cercetare al palinologiei, ramurile şi importanţa lor.

Palinologia - ştiinţa care se ocupă cu studiul palinomorfelor (incluse categorii vegetale sau cu afinităţi vegetale): spori, polen, prepolen, acritarchi, secundar dinoflagelate şi chitinozoare.

Paleopalinologia:

- Palinologia palinomorfelor disperse - sedimentate în roci

- Palinologia in situ - polen si spori extrasi din structuri reproducatoare ale plantelor sup.

Un domeniu relativ recent - studiul palinofaciesului = suma tuturor tipurilor de resturi vegetale microscopice (fitoclaste) diseminate intr-un sediment.

Ramurile palinologiei:

- palinologia actuala (actuopalinologia)

- paleopalinologia (palinomorfe fosile)

Clasificarea naturală şi artificială în palinologie.

Palinologia in situ foloseste o clasificare naturală a palinomorfelor - sporii şi polenul poartă denumiri conforme cu Codul de Nomenclatură Botanică.

In Palinologia dispersă - un sistem de clasificare artificial ce urmăreste o ierarhie taxonomică paralelă cu cea naturală (parataxonomie) - datorat necunoaşterii taxonului de origine al sporilor şi polenului,.

Clasificarea artificială - ia în considerare exclusiv ornamentaţia si morfologia polenului şi sporilor - clasificarea de tip Potonié.

Importanţa Palinologiei

Palinologia - o ştiinţă descriptivă şi aplicativă.

- ştiinţă descriptivă - obiect de studiu: palinomorfe fosile sau actuale.

Aplicaţiile Palinologiei - în următoarele domenii:

1. taxonomie

2. sistematică

3. evoluţionismul

4. paleoclimatologie

5. arheologie

6. stratigrafie - geologie

7. studiul mierii (Melissopalinologia)

8. industria vinurilor sau enologia (oenologia)

9. criminalistică („forensic science“)

10. medicină, în special alergologie

Relaţiile palinologiei cu alte ştiinţe

Palinologia împarte aspecte comune cu paleoecologia şi ecologia - unealtă utilă de cercetare pentru descifrarea unor probleme ale acestor ştiinţe.

Paleopalinologia (Palinologia) se înrudeşte strâns cu:

- Paleobotanica: domeniul de studiu al resturilor macroscopice (plante superioare)

- Paleoalgologia (studiul algelor fosile) - împarte cu Paleopalinologia diverse grupe de alge.

Istoricul Palinologiei

Primii cercetători palinologi - grecii

Printre primii cercetători cunoscuţi - Marcello Malpighi şi Nehemjah Grew (sec. XVII).

Epoca modernă - Palinologia se constituie ca ştiinţă în 1836 - Goeppert.

Secolul XX – palinologi - se remarcă Ehrenberg.

Palinologia modernă - Couper, Faegri, Erdtman.

In România - Palinologia - înfiinţată de Emil Pop - Cluj.

Palinologia actuală - Tarnavski şi Ştefureac

Paleopalinologie - Dan Beju, Nicolae Balteş, E. Antonescu, Leonard Olaru, I. Petrescu.

Ierarhia plantelor şi a producătorilor de palinomorfe

Plante inferioare (alge, talophyte): plante acvatice - producătoare de spori (izospori);

- Bacterii (Cyanobacterii, „alge albastre-verzi“) nu sînt producătoare de spori şi nu se conservă decât foarte rar;

- produsele activităţii lor: stromatolite, microbialite – roci calcaroase, crustoase rezultate în urma precipitării CaCO3;

Plante superioare - produc spori (briofitele şi pteridofite) : izospori (mărimi egale şi funcţii diferite, masculi şi femelă) şi heterospori (mărimi diferite, microspori masculi şi megaspori femelă).

-saupolen (gimnosperme, angiosperme)

- Sporii - întâlniţi în sedimente începând din Ordovician.

- modalităţi de răspândire diversificate: anemofilia, iar din Carbonifer, entomofilia.

Fungi (ciuperci): plante exclusiv terestre producătoare de spori;

Progimnospermele (plante extincte) au produs spori evoluaţi (prepolen) = granule reproducătoare cu apertura germinală, corespunzătoare urmei trilete sau monolete de la spori, cu poziţie ecuatoriala.

- Nu se cunoaste ciclul de viata