Premisele Climatice ale Organizarii Spatiului Turistic in Carpatii Meridional

Imagine preview
(9/10 din 2 voturi)

Acest curs prezinta Premisele Climatice ale Organizarii Spatiului Turistic in Carpatii Meridional.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 3 fisiere doc de 106 de pagini (in total).

Profesor: Prof.Univ.Dr. Petrea Dan

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Geografie

Cuprins

CUVÂNT ÎNAINTE
1. ÎNCADRAREA ÎN SPAŢIUL REGIONAL A CARPAŢILOR MERIDIONALI.1
1.1. Poziţia geografică.1
1.2. Evoluţia paleogeografică.2
1.3. Geologie.3
1.4. Relieful.3
1.5. Resursele subsolului.4
1.6. Reţeaua hidrografică şi lacurile.5
1.7. Solurile.5
2. FACTORII GEOGRAFICI CARE DETERMINĂ CLIMA CARPAŢILOR MERIDIONALI.6
2.1. Suprafaţa subadiacentă activă.6
2.1.1. Relieful – un element esenţial al suprafeţei active.6
2.1.2. Vegetaţia – cea de-a două suprafaţă activă.8
2.1.3. Suprafeţele acvatice.10
2.1.4. Solul – ca suprafaţă activă.10
2.2. Radiaţia solară.11
2.2.1. Repartiţia radiaţiei solare directe în funcţie de latitudine şi altitudine.11
2.2.2. Radiaţia difuză.14
2.2.3. Radiaţia totală.15
2.2.4. Radiaţia reflectată.16
2.2.5. Radiaţia absorbită.17
2.2.6. Radiaţia efectivă.17
2.2.7. Bilanţul radiativ.18
2.3. Circulaţia generală a atmosferei.19
2.3.1. Circulaţia zonală sau vestică.20
2.3.2. Circulaţia polară.20
2.3.3. Circulaţia tropicală.20
2.3.4. Circulaţia de blocare.20
2.3.5. Principalele sisteme barice deasupra Europei şi influenţa lor asupra climei
Carpaţilor Meridionali.21
3. PRINCIPALELE CARACTERISTICI ALE ELEMENTELOR CLIMATICE DIN
CARPAŢII MERIDIONALI.22
3.1. Temperatura aerului.22
3.1.1. Repartiţia valorilor medii anuale ale temperaturii aerului.22
3.1.2. Repartiţia valorilor medii lunare.24
3.1.3. Valorile amplitudinii medii anuale ale temperaturii aerului.26
3.1.4. Valorile medii ale temperaturilor extreme.26
3.1.5. Regimul diurn al temperaturii aerului.29
3.1.6. Temperaturi extreme, mijlocii şi amplitudinea lor diurnă.31
3.1.7. Temperaturi extreme absolute.32
3.1.8. Datele medii ale trecerii temperaturii aerului prin anumite praguri.33
decât anumite valori.34
3.1.8.2. Sumele temperaturilor medii zilnice peste şi sub anumite praguri.35
3.1.9. Datele medii de producere a îngheţului.36
3.1.10. Numărul mediu de zile cu valori caracteristice de temperatură.37
3.1.11. Inversiuni termice în arealul Carpaţilor Meridionali.40
3.1.11.3. Gradienţii termici în situaţii cu inversiuni termice.43
3.2. Umezeala atmosferică.44
3.2.1. Umezeala relativă.45
3.2.2. Tensiunea vaporilor de apă.49
3.2.3. Deficitul de saturaţie.51
3.3. Nebulozitatea atmosferică, ceaţa, vizibilitatea.52
3.3.1. Forma norilor şi raportul lor cu relieful.52
3.3.2. Regimul şi distribuţia verticală a nebulozităţii în Carpaţii Meridionali.54
3.3.3. Numărul zilelor senine şi acoperite.57
3.3.4. Ceaţa.58
3.3.5. Vizibilitatea atmosferică.59
3.4. Durata de strălucire a Soarelui.61
3.4.1. Durata anuală a insolaţiei.61
3.5. Precipitaţiile atmosferice.62
3.5.1. Repartiţia cantităţilor anuale ale precipitaţiilor.62
3.5.2. Regimul anual al precipitaţiilor atmosferice.65
3.5.3. Frecvenţa zilelor cu precipitaţii.66
3.5.4. Numărul mediu al zilelor cu diverşi hidrometeori.67
3.5.5. Stratul de zăpadă.68
3.6. Presiunea atmosferică.71
3.7. Vântul.72
3.7.1. Direcţia vântului.72
3.7.2. Viteza vântului.73
3.7.3. Calmul atmosferic.75
3.7.4. Föhnul şi vântul în cascadă.75
3.7.5. Brizele de relief.76
3.8. Diferitele tipuri de hidrometeori în Carpaţii Meridionali.76
3.8.1. Măzărichea.76
3.8.2. Chiciura.77
3.8.3. Poleiul.77
3.8.4. Bruma.77
3.8.5. Roua.77
3.8.6. Precipitaţiile convective şi manifestările electrice.78
4. VALORIFICAREA CLIMATO-TURISTICĂ A PRINCIPALELOR ELEMENTE
CLIMATICE DIN CARPAŢII MERIDIONALI.78
4.1. Importanţa şi valorificarea turistică în scopuri climato-terapeutice a elementelor
climatice din Carpaţii Meridionali.79
4.1.1. Efectul biologic al principalelor elemente climatice.79
4.1.2. Valorificarea turistică în scopuri terapeutice a elementelor bioclimatice din
Carpaţii Meridionali.87
4.2. Clima – un factor important care influenţiază direct activitatea de agrement şi recreere
în aer liber din Carpaţii Meridionali.94
4.2.1. Durata intervalului cu precipitaţii.94
4.2.2. Prezenţa plafonului noros.94
4.2.3. Influenţa ceţii asupra practicării turismului montan.95
4.2.4. Influenţa grindinii şi a fenomenelor orajoase asupra practicării turismului montan.95
4.3. Indicele climato-turistic.96
4.4. Valorificarea turistică a stratului de zăpadă în Carpaţii Meridionali.98
5. CONCLUZII.98
BIBLIOGRAFIE

Extras din document

CUVÂNT ÎNAINTE

S-a împământenit din ce în ce mai mult, în ultimii ani, ideea de a „schimba aerul”. Toţi ne grăbim să mergem în concediu la munte sau la mare, în circuit pe trasee montane. Ne ducem să ne odihnim, să vizităm obiective turistice, să ne bronzăm, să facem ascensiuni, să ne tratăm în staţiuni etc. De cele mai multe ori, schimbarea decorului, a “aerului”, a ritmului de viaţă ne odihneşte, ne stimulează, ne fortifică. În unele situaţii, aceste evadări au efect negativ asupra stării de sănătate. Şi iată cum resursele bioclimatice ale unei regiuni capătă din ce în ce mai mare importanţă, prin efectele climato-terapeutice a elementelor climatice şi prin valorificare în scopuri de agrement şi recreere a acestora. Turismul, tratamentul şi odihna într-un mediu deosebit de cel de acasă şi de la locul de muncă, iarna sau vara, au devenit o permanentă preocupare pentru noi toţi.

Dezvoltarea reţelei de staţiuni climatice şi balneo-climatice din Carpaţii Meridionali, extinderea traseelor turistice cu cabane permanente sau temporare, amenajarea unor complexe sportive pentru practicarea sporturilor de iarnă s-au bazat pe inventarierea resurselor climatice şi bioclimatice a acestei regiuni. La aceasta se adaugă cunoaştrea de ape minerale, a peisajului, forma reliefului, vegetaţia, a factorilor economici (căi de acces, distanţe de oraşe etc.). Importante sunt şi cunoaşterea ionizării aerului şi, în special, a ionizării negative, a aerosolilor, a purităţii aerului.

O parte dintre aceşti factori naturali au fost studiaţi în lucrări, începând cu cea apărută în 1906 sub semnătura doctorului Alexandru Saabner Tuduri, intitulată „Apele minerale şi staţiunile climatice din România”. În continuare au apărut o serie de lucrări referitoare la problemele legate de rezervele de ape minerale. Problema influenţei elementelor meteorologice şi climatice asupra organismului uman, precum şi asupra activităţii turistice în ansamblu a constituit un subiect de cercetare în care s-au implicat atât medicii balneoclimatologi, cât şi geografii. Nicolae Topor, cu lucrarea sa „Meteorologie turistică” inaugurează seria acestor lucrări. Au urmat o serie de autori consacraţi în acest domeniu, printre care amintim pe Ion Stăncescu cu lucrarea „Meteorologie şi drumeţie”.

Mai puţină atenţie a fost acordată analizei resurselor bioclimatice a unor regiuni concrete, precum şi a staţiunilor climaterice. Date sumare despre această problemă se găsesc în majoritatea lucrărilor de climă. Printre cei care au încercat să dezvolte această problemă, de o importanţă practică deosebită, enumerăm: Ion Fărcaş şi colaboratorii săi cu articolul „Harta climato-turistică a R. P. Română” apărut în revista Studia Universitas, la care se adaugă articolul „Indicele climato-turistic”. O contribuţie deosebit de importantă în abordarea problemelor legate de bioclimă o are Elena Teodoreanu cu lucrarea „Bioclima staţiunilor balneoclimaterice din România”, care a constituit un suport teoretico-metodologic important pentru elaborarea lucrării de faţă. La aceste lucrări se adaugă şi cele publicate de Stoicescu Constantin, cum este lucrarea „Factorii naturali de cură din principalele staţiuni balneoclimaterice din România”, în care se abordează şi factorul bioclimă. Mult mai abordate au fost, în schimb, problemele legate de clima Carpaţilor Meridionali despre care s-au scris o serie de lucrări şi articole dintre care amintim: „Clima Bucegilor” de Mihai St. Stoenescu, „Clima culoarului Rucăr-Bran” de Elena Teodoreanu, articolele „Variaţia altitudinală a principalilor parametri climatici din zona Bâlea-Capra din Masivul Fărăgaş” de Dumitru Ţâştea, „Particularităţile microclimatice ale staţiunilor din Parcul Naţional Retezat” de Ioan Fărcaş, „Câteva caracteristici climatice ale zonei Muntele Mic-Ţarcu” de Raluca şi Alexandru Sabău, care au constituit un valoros material pentru elaborarea lucrării de faţă.

Pentru viitor se impune necesitatea de a efectua studii mai amănunţite de bioclimă, mai ales în arealele cu prezenţa şi altor obiective turistice, în care omul este nevoit să intre în contact direct cu clima zonei respective. Aceasta a fost şi motivaţia pentru care s-a elaborat lucrarea de faţă, care încearcă să surprindă mai în detaliu resursele bioclimatice ale Carpaţilor Meridionali şi ce rol au acestea pentru turismul montan. La această motivaţie se adaugă şi dragostea pe care noi, geografii, o purtăm naturii, în special munţilor, ce constituie o bogăţie nestemată a unei naţiuni.

De ce abordăm Carpaţii Meridionali în lucrare? Pentru că ei constituie grupa cea mai reprezentativă a Carpaţilor Româneşti în care elementul climă se impune hotărâtor în aspectul peisajului geografic. Toate aceste motivaţii nu duc decât spre o concluzie generală şi anume că o naţiune trebuie să se mândrească cu ce are ea mai frumos, iar noi, românii, ne mândrim cu munţii noştri. Această mândrie înseamnă şi a-i cunoaşte din toate punctele de vedere, iar aspectul climatic şi bioclimatic al munţilor constituie un punct de vedere important în această cunoaştere.

1. ÎNCADRAREA ÎN SPAŢIUL REGIONAL A CARPAŢILOR MERIDIONALI

1.1. Poziţia geografică

Carpaţii Meridionali sau Alpii Transilvaniei, cum mai sunt cunoscuţi în literatura de specialitate, sunt aşezaţi în partea central-sudică a teritoriului României. Aceştea constituie veriga intermediară a lanţului muntos al Carpaţilor Româneşti, fiind încadraţi între Carpaţii Orientali în est şi Carpaţii Occidentali în vest (fig.1).

Fig. 1. Unităţile fizico-geografice ale României (după Tratatul de Geografie Fizică a României, vol. III., 1987).

I. Unitatea carpato-transilvăneană. A. Carpaţii Orientali: 1. grupa nordică; 2. grupa centrală; 3. grupa de curbură. B. Carpaţii Meridionali: 4. grupa Munţilor Bucegi; 5. grupa centrală (Fărăgaş-Parâng-Godeanu); 6. grupa Munţilor Vâlcan-Cernei-Mehedinţi. C. Carpaţii Occidentali: 7. Munţii Banatului; 8. Munţii Apuseni. D. Depresiunea Transilvaniei: 9. Podişul Someşan; 10. Câmpia Transilvaniei; 11. Podişul Târnavelor.

II. Unitatea banato-crişană. E. Dealurile Banato-Crişene: 12. Dealurile Oaşului; 13. Dealurile Silvano-Someşene; 14. Dealurile Crişanei; 15. Dealurile Banatului. F. Câmpia Banato-Crişană: 16. Câmpia înaltă (subunitate de pădure); 17. Câmpia joasă (subunitate de silvostepă).

III. Unitatea geto-moldavă. G. Subcarpaţii: 18. Orientali; 19. Getici, H. Podişul Moldovei: 20, Podişul piemontan Ciungi-Corni; 21. Podişul Sucevei; 22. Câmpia Moldovei; 23. Podişul Bârladului; 24. Podişul Covurluiului. I. Podişul Mehedinţi. J. Podişul Getic: 25. Dealurile şi podişurile piemontane ale Olteniei; 16. Podişurile piemontane argeşene.

IV. Unitatea dunăreano-dobrogeană. K. Podişul Dobrogei: 27. Masivul Dobrogei de Nord; 28. Podişul Dobrogei Centrale; 29. Podişul Dobrogei de Sud; 30. Litoralul Dobrogei. L. Câmpia Română; 31. Subunitatea de pădure şi silvostepă; 32. Subunitatea de silvostepă şi stepă a Câmpiei Române de Est; 33. Lunca şi bălţile Dunării. M. Delta Dunării. Limitele unităţile: . de ordinul I ; β. de ordinul II; . de ordinul III.

Carpaţii Meridionali se desfăşoară între 400 40' latitudine nordică (Munţii Mehedinţi) şi 450 52' latitudine nordică (Munţii Şureanu), respectiv 220 19' longitudine estică (Munţii Cernei) şi 250 35' longitudine estică (Masivul Bucegi-Muntele Gurguiatu).

Se delimitează faţă de unităţile grografice limitrofe prin limite clare reprezentate prin culoare, văi, despresiuni submontane, denivelări pronunţate de relief. Aceste limite sunt:

- Valea Prahovei, valea Cerbului, Valea Bârsa Groşetului, valea Şinca în partea estică, care constituie limita dintre Carpaţii Meridionali şi Carpaţii Orientali (limita geografică);

- Culoarul Timiş-Cerna în partea vestică a unităţii, care constituie limita dintre Carpaţii Meridionali şi Munţii Banatului.

Limitele nordice şi sudice sunt, de asemenea, clare, ele realizându-se fie prin denivelări pronunţate, fie prin despresiuni de contact litologic. Astfel, limita nordică este dată de abrupturi tectonice evidenţiate spre Depresiunea Făgăraş, Depresiunea Haţeg, Culoarul Strei-Bistra, între Valea Oltului şi Valea Streiului, limita este mai puţin clară datorită dezvoltării unui relief cu aspect piemontan la partea inferioară a masivului.

Limita sudică este dată de un şir de depresiuni subcarpatice cum sunt: Posada, Câmpina (pe Valea Prahovei), Pucioasa (pe Valea Ialomiţei), Câmpulung, Arefu, Căpăţânei, Călimăneşti, Horezu, Bumbeşti, Tismana.

Între aceste limite, Carpaţii Meridionali se desfăşoară pe o suprafaţă de 15 332 km2, ceea ce reprezintă 23,1 % din suprafaţa totală a Carpaţilor Româneşti şi aproape 6 % din suprafaţa României. Aceştea au o dispunere liniară pe direcţie est-vest, pe o lungime de circa 250 km şi o lăţime de 50-70 km.

Fisiere in arhiva (3):

  • Bibliografie.doc
  • Introducere.doc
  • Premisele climatice ale organizarii spatiului turistic in Carpatii Meridional.doc

Alte informatii

potential climatic meridionali -