Proiectare teritorială

I. PROIECTAREA TERITORIALĂ - PARTICULARITĂȚI ȘI PRECIZĂRI CONCEPTUALE

PROIECTAREA TERITORIALĂ (PT) a apărut dintr-o necesitate practică de a utiliza optim spațiul geografic, respectiv de a impune un anumit cadru de organizare sistemică a componentelor teritoriale, pe nivele structural-funcționale care să asigure o dezvoltare spațială echilibrată.

Principalul scop al PT este coordonarea dezvoltării economice și sociale a unei regiuni, în condițiile menținerii echilibrului teritorial funcțional.

1. Ce este proiectarea teritorială?

- PT reprezintă un ansamblu coordonat de acțiuni având ca obiectiv major transformarea și remodelarea sistemelor teritoriale corespunzător scopurilor urmărite de către societate.

- PT constituie un ansamblu de măsuri și acțiuni tehnice, economice și legislative stabilite pe baza unei depline evaluări structurale a unui spațiu dat, în vederea valorificării eficiente a potențialului existent și a asigurării unei dezvoltări echilibrate, bazată pe relații polifuncționale între componentele sistemelor teritoriale.

Ex. amenajarea spațiului agricol se realizează pe baza unor studii de specialitate axate în principal pe delimitarea structurii teritoriului pe categorii de folosință, profilarea zonelor agricole, întocmirea planurilor de cultură, stabilirea zonelor în care sunt necesare lucrări hidrotehnice și hidroameliorative (irigații, drenaje, îndiguiri, etc.) în vederea redării în circuitul agricol a unor zone favorabile producției agricole, fixarea rețelei drumurilor de exploatare, amplasamentelor pentru depozitarea produselor, etc.

- PT poate fi definită ca un proces de dinamică internă, asociat cu schimbări structurale, care conduc la un standard de viață îmbunătățit în interiorul comunităților regionale și locale.

2. Aspecte caracteristice

- PT a apărut ca rezultat al activității umane pentru folosirea rațională a spațiului geografic (reglementarea amplasării și concentrării maxime a construcțiilor, reglementarea dezvoltării așezărilor urbane și rurale, etc.);

- PT reprezintă un proces dinamic și integrat de amenajare a spațiului geografic (cu luarea în considerare a relației mediu - colectivități umane, precum și a factorilor care influențează aceste relații);

- PT are un conținut complex (care vizează amplasarea planificată în spațiu a rețelei de așezări omenești și a echipării tehnice a teritoriului în condițiile folosirii raționale a resurselor). Acțiunile de organizare a teritoriului pe diferite domenii de activitate, pot fi considerate ca părți componente - integrate, ale amenajării complexe a teritoriului;

- PT are rolul de punere în valoare a resurselor și de dezvoltare echilibrată a teritoriului (prin folosirea spațiului și cadrului unitar ale teritoriului fiecărei entități regionale);

- PT constituie unicul mod de corelare a elementelor spațiale cu dezvoltarea preconizată (asigură o soluție globală de optimizare a folosirii spațiului în funcție de cerințele prezente și viitoare ale comunității). Ea poate trata în mod complex problemele cu caracter general sau poate adânci una sau mai multe probleme specifice dezvoltării unui anumit teritoriu, activitatea acesteia putându-se clasifica în funcție de următoarele criterii de bază:

- obiectivele și treapta de abordare a problemelor;

- domeniul (zona/ regiunea) pentru care se execută;

- tipologia documentațiilor tehnice elaborate.

- PT are ca sferă de cuprindere analiza, prognoza, luarea deciziilor, proiectarea, aplicarea și controlul în dezvoltarea regiunilor;

- PT vizează proiectarea și reconfigurarea componentelor integrate în structurile spațiilor habitaționale urbane și rurale în scopul creării unui mediu dinamic, evolutiv și favorabil locuirii.

- Indiferent de treapta de abordare, proiectarea teritorială îndeplinește două condiții:

1. este concretă - asigură satisfacerea cerințelor de dezvoltare curentă;

2. este de perspectivă - dacă ține seama de necesitatea modificărilor ulterioare în procesul de dezvoltare.

- Particularitatea esențială a proiectării teritoriale o constituie rezolvarea complexă a problemelor: fiecare element nu se studiază și nu se proiectează izolat, ci într-o interdependență reciprocă și în strânsă legătură cauzal-funcțională cu aspectele socio-economice identificate în diverse eșaloane teritoriale.

- Definind relația de condiționare între diferitele forme de activitate umană și diverșii factori prezenți în teritoriu pe de-o parte și posibilitatea realizării în termen lung (15 - 25 ani) pe de altă parte, PROIECTAREA TERITORIALĂ asigură dezvoltarea echilibrată, coordonarea acesteia cu numeroasele funcții economice și activități ce se interferează pe același teritoriu, formarea unui cadru favorabil individului și societății, asigurarea utilizării și conservării mai eficiente a terenurilor, precum și protejarea mediului.

PT detaliază obiectivele amenajării la nivel de stat și pregătește propuneri de rezolvare a unor probleme regionale formând în același timp și cadrul amenajării și dezvoltării locale.

Unitatea spațială de bază a amenajării teritoriului este regiunea de dezvoltare (de planificare), deși există și alte unități teritoriale de referință, ca județele, entitățile microregionale, UTP (unitățile teritoriale de planificare).

De fapt, definirea regiunii, ca unitate de amenajare a teritoriului se bazează pe ideea existenței factorilor de dezvoltare, legați de specificul regiunii:

- poziția geografică și relațiile spațiale cu teritoriile adiacente;

- factorii naturali (relief, structură geologică, hidrografie, climă, fondul biopedosferic, resurse crustale);

- factorii antropici (activitățile economice, nivelul de trai, caracteristici geodemografice, impactul și riscul environmental, structurile habitaționale, etc).

Acestea, constituie potențialul endogen de dezvoltare, care poate fi activat și dezvoltat prin acțiuni de amenajare teritorial- spațială, primind atributul sustenabilității și durabilității regionale.