Regiunile Europei

Curs
7.6/10 (8 voturi)
Domeniu: Geografie
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 96 în total
Cuvinte : 60054
Mărime: 345.00KB (arhivat)
Cost: Gratis
Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Dr. Radu Săgeată

Cuprins

Cuvânt înainte

Capitolul 1 – Evoluţia procesului de integrare europeană. Uniunea Europeană

din actor economic în putere emergentă

1.1. Europa, continent cu geometrie variabilă

1.2. Ideea unei Europe unite

1.3. Formarea Comunităţii Economice a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) şi a Comunităţii Economice Europene (CEE)

1.4. Primele extinderi. Tratatul de la Maastricht şi formarea Uniunii

Europene (UE)

1.5. Extinderea spre est a Uniunii Europene

1.6. România şi Uniunea Europeană

1.7. Uniunea Europeană şi ansamblurile economice şi geopolitice ale lumii contemporane

Capitolul 2 – Europa, între integrare şi regionare

2.1. Cadru conceptual

2.2. Modele teoretice de regionare politico-administrativă

2.3. Standardizarea regională în Europa. Nomenclatorul unităţilor teritorial

statistice (NUTS)

Capitolul 3 – Modele de regionare politico-administrativă în Uniunea Europeană

3.1. Regionare politico-administrativă: Franţa

3.2. Regionare istorică şi politico-militară: Germania

3.3. Regionare istorică şi etnico-minoritară: Italia, Spania

3.4. Regionare lingvistică: Belgia

3.5. Regionare economico-statistică: Danemarca, Grecia

3.6. Regionare prin cooperare voluntară: Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord

Capitolul 4 – Alte modele de regionare politico-administrativă în ţări cu sisteme democratice avansate

4.1. Regionare confederativă: Elveţia

4.2. Regionare de tip colonial: SUA, Canada, Australia

Capitolul 5 – Modele de regionare politico-administrativă în spaţiul central şi

est-european

5.1. Sistemele politice comuniste şi reformele administrativ-teritoriale. Unitate prin diversitate

5.2. Regionare politică şi etnico-minoritară. Modelul sovietic

5.3. Urbanizarea coordonată politic. Structurile urbane de tip socialist

5.4. Reformele administrativ-teritoriale post-comuniste. Studii de caz: Ungaria – 1990, Slovacia – 1996, Polonia – 1999

Capitolul 6 – Tensiuni separatiste induse de exacerbarea identităţii regionale. Studii de caz

6.1. Ţara Bascilor

6.2. Catalonia

6.3. Trentino-Adige, Valea Aosta, Friuli-Venezia Giulia

6.4. Irlanda de Nord (Ulster)

6.5. Caucaz

Capitolul 7 – Inserţia modelelor de regionare politico-administrativă europene în spaţiul românesc

7.1. Inserţia modelului departamental francez: judeţele interbelice

7.2. Inserţia modelului sovietic: regiunile şi raioanele (1950-1968)

7.3. Inserţia modelului regional britanic: regiunile de dezvoltare

Capitolul 9 – Structurile administrativ-teritoriale ale României, ca parte a sistemului regional european. Disfuncţionalităţi şi perspective

9.1. Principalele disfunţionalităţi în organizarea administrativ-teritorială a României şi reflectarea acestora la nivelul sistemului de aşezări umane

9.2. Analiza SWOT a principalelor elemente ce caracterizeză decupajul administrativ-teritorial actual

9.3. Optimizarea organizării administrativ-teritoriale a României, între tradiţie şi actualitate. Un punct de vedere geografic

Capitolul 10 – Globalizarea şi sistemul regional european. Structurile de cooperare transfrontalieră

10.1. Zonele transfrontaliere. Tipuri de zone transfrontaliere

10.2. Zonele transfrontaliere şi rolul acestora în formarea euroregiunilor. Tipuri de euroregiuni de cooperare transfrontalieră

10.3. Aşezările dublete şi rolul acestora în structurarea vectorilor de cooperare transfrontalieră. Studii de caz

10.4. Euroregiunile asimetrice. Studiu de caz: sistemul de euroregiuni de la frontiera estică a Germaniei

10.5. Zonele transfrontaliere aferente României şi euroregiunile de cooperare transfrontalieră cu participare românească

Regiunile administrative de bază ale statelor din Uniunea Europeană

Bibliografie

Extras din document

1.1. Europa, continent cu geometrie variabilă

Timp de peste 40 de ani, nu s-a pus problema frontierelor în Europa, Comunitatea Economică Europeană (CEE) monopolizând însuşi utilizarea cuvântului Europa, asimilat unui „spaţiu de libertate”. Frontierele sale se caracterizau printr-o mare stabilitate, delimitând teritoriile statelor membre de alte câteva ţări situate la vest de „Cortina de fier”, ce alcătuiau „zona tampon”, un spaţiu discontinuu, conceput ca o „zonă de alarmă” în cazul unei potenţiale agresiuni. Cealaltă parte a Europei era considerată „Europa de Est” sau chiar „Estul”, o categorie ideologică fără o identitate teritorială precisă (Fourcher M., 2000, p. 93). Funcţia „Cortinei de Fier” era dublă: atât de barieră ideologică, cât şi de barieră, foarte eficientă, în interiorul continentului, în calea unor fluxuri migratorii unidirecţionate est-vest.

Prăbuşirea acesteia şi formularea primelor cereri de aderare la UE, a impus însă necesitatea unei redefiniri a poziţiei UE în raport cu definirea conceptului de Europa şi implicit, a procesului de integrare europeană : „termenul Europa combină elementele geografice, istorice şi culturale care în ansamblu contribuie la identitatea europeană. Experienţa lor este marcată de apropierea ideilor, a valorilor, şi a interacţiunilor istorice care nu au putut fi condensate într-o formulă simplă şi care rămân subiecte de revizuire. Nu este deci posibil şi nici oportun să se traseze acum frontierele UE, a cărui contur se va stabili pe parcursul timpului” (Consiliul Europei de la Lisabona, 1992). In virtutea acestui fapt, ţări ca Turcia sau Israel sunt incluse în spaţiul istoric şi cultural european; apartenenţa la creştinismul răsăritean a Rusiei, Armeniei şi Georgiei extind frontierele răsăritene ale Europei până la Caucaz şi chiar până dincolo de Urali, iar fluxurile geoeconomice leagă tot mai strâns de Europa ţări precum Azerbaidjan sau Kazahstan.

Europa este aşadar, concomitent, entitate geografică, istorică şi economică, dar, înainte de toate este o idee, o imagine mentală, de unde şi geometria sa variabilă.

În contextul unei lumi din ce în ce mai globalizate, Jean Monnet a declarat, încă din 1957, că frontierele primei Comunităţi Europene, a celor şase, au fost fixate nu pentru statele membre, ci pentru cele care nu au fost incluse, conturându-se încă de atunci ideea că aderarea la UE ar trebui să reprezinte un obiectiv şi o prioritate politică şi pentru alte ţări.

Chiar dacă a înregistrat cel mai cuprinzător val de extindere din toată istoria sa, conturul final al UE este încă dificil de estimat. Dacă prăbuşirea sistemului comunist a găsit „Europa” cu 12 membri, în prezent aceasta are 27; Turcia, Croaţia şi Macedonia ex-iugoslavă sunt candidate oficiale şi se vorbeşte din ce în ce mai mult de vocaţiile „europene” ale unor state precum Ucraina sau Serbia. Groenlanda, deşi parte a Danemarcei s-a retras din CEE în 1985 în urma unui referendum negativ; alte ţări precum Elveţia, Islanda sau Norvegia, deşi nimeni nu le contestă identitatea europeană, nu sunt totuşi membre ale UE

Schimbările geopolitice fundamentale de la sfârşitul deceniului al optulea al secolului trecut au determinat o reanalizare a raporturilor geopolitice din spaţiul central şi est-european, prin reactualizarea unor vechi alianţe geostrategice şi apariţia altora noi. Spaţiul cuprins între graniţele fostei URSS şi fosta „Cortină de Fier” începe să graviteze către structurile europene şi euro-atlantice, în vreme ce „zona tampon” dintre „Europa” şi Rusia este translatată spre est, către Ucraina, Belarus şi statele baltice.

Au fost reactualizate vechile focare de conflict din Balcani ce au condus la dezmembrarea Iugoslaviei (1991-2006) şi au izbucnit altele în spaţiul ex-sovietic, determinate de tensiunile etnice acumulate în toată a doua jumătate a secolului al XX-lea. Europa ajunge astfel să fie redefinită prin prisma identităţii, a apartenenţei la ideile şi valorile europene, care tind să contureze limitele procesului de integrare europeană.

Preambulul democratic al integrării a fost afirmat prin Tratatul de la Amsterdam: „singure, statele Europei, respectând drepturile omului, libertăţile fundamentale şi Statul de drept, pot aparţine Uniunii Europene” (Jacques Santer, Strasbourg, 16 iulie 1997)

Extinderile succesive, mai ales după 1989 au făcut ca miza centrală a negocierilor se poarte pe gestionarea viitoarelor frontiere. Prosperitatea economică şi libertăţile civile au făcut ca Uniunea să fie un nucleu tot mai atractiv pentru imigranţi. Prin lărgirea sa, funcţia de control al migraţiilor a fost şi este translatată mereu către frontierele exterioare al Uniunii: astăzi de 27, din Spania, Portugalia până în Finlanda, Polonia şi România, mâine de 30 sau poate chiar mai multe state, până la frontierele Siriei, Irakului şi Iranului Aderarea Finlandei în 1995 a făcut ca pentru prima dată în istorie UE să aibă frontieră comună cu Rusia, nouă ani mai târziu, această frontieră se extinde prin aderarea Poloniei şi, cu toată opoziţia fermă a Rusiei, a trei dintre ţările fostului spaţiu sovietic (statele baltice), iar enclava rusă Kaliningrad este înconjurată de ţări UE

În acest context, fluxurile economice şi demografice tradiţionale, ce transced graniţele estice ale acestor state, unele statornicite încă din perioada funcţionării CAER-ului, ca şi prezenţa unor importante minorităţi de o parte şi de alta a acestor graniţe fac ca cea mai mare parte a statelor candidate la aderare să tindă spre a-şi menţine o anumită deschidere a frontierelor estice. Este cazul Ţărilor Baltice, Poloniei, Slovaciei, Ungariei, României şi Sloveniei. Invers, ţări ca Austria, Germania, Italia sau Finlanda cer o aplicare cât mai restrictivă a regulilor de circulaţie vamală, conturându-se astfel o divergenţă majoră între politica Uniunii şi interesele majore ale ţărilor candidate. Uniunea Europeană doreşte ca viitoarea sa frontieră exterioară să fie cât mai sigură, cât mai greu penetrabilă, în vreme ce ţări ca Polonia, Ungaria sau România vor să-şi menţină puternicele legături umane şi economice de la frontierele lor estice. Euroregiunile de cooperare transfrontalieră ce au adesea un caracter asimetric, între un Vest dezvoltat şi un Est sărac, reprezintă una din principalele încercări de atenuare a acestor clivaje.

Uniunea Europeană va fi astfel un conglomerat de o diversitate din ce în ce mai mare, extins de la Atlantic la Marea Neagră, în care Prutul şi Dunărea Maritimă vor căpăta din nou valenţele unor frontiere tot mai greu penetrabile. Dacă „insula” necomunitară din spaţiul fostei Iugoslavii tinde să se restrângă tot mai mult prin integrarea Sloveniei în 2004 şi prin depunerea candidaturii Croaţiei şi a Republicii Macedonia, Prutul se configurează tot mai pregnant ca o graniţă relativ stabilă a Uniunii ce va trebui să facă faţă unor noi provocări determinate de ambivalenţa dintre restricţiile necesare unei cât mai bune „filtrări” a fluxurilor transfrontaliere ce bat la porţile estice ale Uniunii Europene şi configuraţia etnică, caracterizată printr-o mare omogenitate a românilor pe ambele maluri ale Prutului, fapt ce impune o intensificare a cooperării transfrontaliere.

Europa cu „geometrie variabilă” este un concept introdus pentru a descrie o metodă de integrare diferenţiată, în funcţie de disparităţile economico-sociale existente la nivelul structurii de integrare şi care determină, prin urmare, o permanentă separare între un grup de state membre şi un număr de unităţi de integrare mai puţin competitive.

Preview document

Regiunile Europei - Pagina 1
Regiunile Europei - Pagina 2
Regiunile Europei - Pagina 3
Regiunile Europei - Pagina 4
Regiunile Europei - Pagina 5
Regiunile Europei - Pagina 6
Regiunile Europei - Pagina 7
Regiunile Europei - Pagina 8
Regiunile Europei - Pagina 9
Regiunile Europei - Pagina 10
Regiunile Europei - Pagina 11
Regiunile Europei - Pagina 12
Regiunile Europei - Pagina 13
Regiunile Europei - Pagina 14
Regiunile Europei - Pagina 15
Regiunile Europei - Pagina 16
Regiunile Europei - Pagina 17
Regiunile Europei - Pagina 18
Regiunile Europei - Pagina 19
Regiunile Europei - Pagina 20
Regiunile Europei - Pagina 21
Regiunile Europei - Pagina 22
Regiunile Europei - Pagina 23
Regiunile Europei - Pagina 24
Regiunile Europei - Pagina 25
Regiunile Europei - Pagina 26
Regiunile Europei - Pagina 27
Regiunile Europei - Pagina 28
Regiunile Europei - Pagina 29
Regiunile Europei - Pagina 30
Regiunile Europei - Pagina 31
Regiunile Europei - Pagina 32
Regiunile Europei - Pagina 33
Regiunile Europei - Pagina 34
Regiunile Europei - Pagina 35
Regiunile Europei - Pagina 36
Regiunile Europei - Pagina 37
Regiunile Europei - Pagina 38
Regiunile Europei - Pagina 39
Regiunile Europei - Pagina 40
Regiunile Europei - Pagina 41
Regiunile Europei - Pagina 42
Regiunile Europei - Pagina 43
Regiunile Europei - Pagina 44
Regiunile Europei - Pagina 45
Regiunile Europei - Pagina 46
Regiunile Europei - Pagina 47
Regiunile Europei - Pagina 48
Regiunile Europei - Pagina 49
Regiunile Europei - Pagina 50
Regiunile Europei - Pagina 51
Regiunile Europei - Pagina 52
Regiunile Europei - Pagina 53
Regiunile Europei - Pagina 54
Regiunile Europei - Pagina 55
Regiunile Europei - Pagina 56
Regiunile Europei - Pagina 57
Regiunile Europei - Pagina 58
Regiunile Europei - Pagina 59
Regiunile Europei - Pagina 60
Regiunile Europei - Pagina 61
Regiunile Europei - Pagina 62
Regiunile Europei - Pagina 63
Regiunile Europei - Pagina 64
Regiunile Europei - Pagina 65
Regiunile Europei - Pagina 66
Regiunile Europei - Pagina 67
Regiunile Europei - Pagina 68
Regiunile Europei - Pagina 69
Regiunile Europei - Pagina 70
Regiunile Europei - Pagina 71
Regiunile Europei - Pagina 72
Regiunile Europei - Pagina 73
Regiunile Europei - Pagina 74
Regiunile Europei - Pagina 75
Regiunile Europei - Pagina 76
Regiunile Europei - Pagina 77
Regiunile Europei - Pagina 78
Regiunile Europei - Pagina 79
Regiunile Europei - Pagina 80
Regiunile Europei - Pagina 81
Regiunile Europei - Pagina 82
Regiunile Europei - Pagina 83
Regiunile Europei - Pagina 84
Regiunile Europei - Pagina 85
Regiunile Europei - Pagina 86
Regiunile Europei - Pagina 87
Regiunile Europei - Pagina 88
Regiunile Europei - Pagina 89
Regiunile Europei - Pagina 90
Regiunile Europei - Pagina 91
Regiunile Europei - Pagina 92
Regiunile Europei - Pagina 93
Regiunile Europei - Pagina 94
Regiunile Europei - Pagina 95
Regiunile Europei - Pagina 96

Conținut arhivă zip

  • Regiunile Europei.doc

Alții au mai descărcat și

Controlul si Monitorizarea Plajelor de pe Litoralul Marii Negre

I. Generalitati. Litoralul românesc (la Marea Neagră) se întinde de la granița cu Ucraina (Nord) până la cea cu Bulgaria (Sud). Este cea mai...

Zona Costiera a Romaniei - Marea Neagra

CAPITOLUL 1: GENERALITĂŢI 1.1 Date generale – zona costieră Lungimea litoralului României este de 244 kilometri, reprezentând 7,65% din lungimea...

Regimul juridic al fluviilor internaționale particularizare privind Dunărea

CONSIDERAŢII GENERALE Istoria poporului român este legată indisolubil de aşezarea lui aici, la întretăierea marilor drumuri ale Europei. Produs...

Economia Belgiei

Regatul Belgiei, cunoscut colocvial ca Belgia este o țară în Europa de Vest. Este unul dintre membrii fondatori ai Uniunii Europene Belgia ocupă...

Spatii Verzi in Bucuresti

Bucuresti este capitala tarii, cel mai mare oras si principalul centru politic,administrativ,economic,financiar,bancar,educational,stiintific si...

Coordonate de Geopolitica in Bazinul Marii Negre

Coordonate geografice Marea Neagra (Pontus Euxinus in vechile documente cartografice istori-ce), este situate între blocul continental al Europei...

Canalul Dunare-Marea Neagra

Conflictul dintre România şi Ucraina privind problema canalului Dunãre-Marea Neagrã Trebuie clarificatã de la început faptul cã formularea “...

Marea Neagră - Trecut Prezent Viitor

INTRODUCERE Motivul pentru care am ales această temă de licență este acela că Marea Negră reprezintă un factor important pentru țara românească...

Ai nevoie de altceva?