Resursele de Apă ale Terrei

Resurse de apă 1

I. RESURSELE DE APĂ.

DEFINIRE, TIPURI DE RESURSE, INFLUENTA ACTIVITĂTII UMANE

ASUPRA RESURSELOR DE APĂ

1..1.. APA CA RESURSĂ NATURALĂ

Apa este cu certitudine, prin geneză si evolutie, o resursă naturală, vitală pentru existenta

vietii pe Terra, vulnerabilă si limitată în timp si spatiu, dar regenerabilă „gratie” circuitului natural

al acesteia pe Terra, cu existenta si evolutie perpetuă.

La nivel global prezenta apei se datorează proceselor fizice, chimice si chiar biologice care

se manifestă la nivelul planetei noastre, precum si evolutiei în anumite ere si perioade geologice a

Terrei.

În prezentarea tipurilor de resurse se va remarca modul de formare si existenta a acestora,

precum si acele categorii de resurse care se regenerează si care îsi determină într-un mod diferit evolutia

spatială si temporală, si o altă categorie, ce reprezintă asa-zisele ape fosile, prezente în interiorul scoartei

terestre si care nu participă la complexul căilor si formelor de miscare ale apei – cunoscut sub

denumirea de circuitul apei în natură.

În sensul celor prezentate, apa constituie o resursă virtuală/vitală atât de necesară vietii pe

Terra, pentru toate geosferele învelisului geografic, inclusiv pentru activitatea umană – antropică.

Astfel, apa ca resursă naturală poate fi împărtită în două mari categorii distincte, si anume:

- resurse de apă - generate ca existentă si determinate ca evolutie – de circuitul apei în natură,

si cu rol primordial de regenerare si reîmprospătare continuă a acestui element natural;

- rezerve de apă – care se constituie în categoria acelor ape care nu participă la circuitul

natural si implicit nu sunt supuse unui proces de reciclare.

În aceste conditii diferentele pot continua si la modul de gospodărire, pentru resurse se poate

realiza atât o gospodărire cantitativă si calitativă, chiar si în scopul modificării distributiei în timp si

spatiu a acestora, pe când pentru rezerve acestea pot fi supuse numai unui proces de folosire.

O similitudine între cele două categorii, totusi, există în sensul că, oricând una poate constitui o

alternativă pentru cealaltă. Specialistii în domeniu consideră că din punctul de vedere al posibilitătilor de

utilizare – de fapt ceea ce interesează practica exploatării în diferite scopuri – resursele de apă pot fi

împărtite în :

• resurse totale

• resurse utilizabile

Resursele totale, în logica notiunii reprezintă cantitatea sau volumul total de apă existent întro/

într-un unitate/domeniu acvatic (ape de suprafată indiferent de starea lor de agregare, ape

subterane etc), pe când resursele utilizabile sau exploatabile sunt acelea care, efectiv, se pot folosi în

conditii economice viabile.

Pentru a întelege mai bine diferenta între resurse totale si resurse exploatabile, este suficient

să amintim; pentru cursurile de apă, retinerea în albia minoră a râului un debit minim necesar

existentei si dezvoltării ecosistemelor acvatice- debitul de servitute - , iar pentru apele subterane

situatia devine mai clară, între rezervele de apă determinate prin situatii de specialitate si

„capacitatea” de cedare a acviferelor functie de caracteristicile hidrogeologice ale rocilor.

2 Resurse de apă

Analizând cele două notiuni, cea de resurse totale a căror existentă si evolutia fiind bine

exprimate de stiintele geografice si cea de resurse utilizabile – o notiune mai mult cu un caracter

tehnic si economic, se face precizarea că deseori se confuză termenele resursă si sursă.

Astfel, o resursă - tehnic exploatabilă devine sursă – atunci când resurse este efectiv în exploatare

pentru o anumită folosintă, sau este „în pregătire„ pe baza unui proiect sau documentatie de specialitate

pentru a fi exploatată într-un anumit scop.

În contextul celor prezentate totusi resursele de apă care prin existenta, cunoastere si

folosirea lor, fac obiectul gospodăririi rationale si judicioase a apelor cuprind de fapt toate formele

sub care se manifestă circuitul apei în natură.

Astfel, cu provenientă naturală, pe Terra se întâlnesc trei categorii de resurse ce fac obiectul

gospodăririi apelor si care pot fi grupate după cum urmează:

resurse de apă atmosferică;

resurse de apă ale uscatului;

resurse de apă marine si oceanice.

În explicarea categoriilor respective de resurse, punctul de vedere oferit de stiintele

naturii, prin excelentă geografia este cel mai viabil.

1..2.. RESURSELE DE APĂ ATMOSFERIICE

Din punctul de vedere al hidrologului, ca geograf, una din caracteristicile principale ale apei,

o constituie mobilitatea, adică miscarea, caracteristică generată de influenta energiei solare primită

de Terra, prin intermediul căreia apa îndeplineste functia de principal mijloc de legătură, schimb de

materie si energie, între toate geosferele globului terestru.

Pe aceste considerente, atmosfera constituie spatiul gazos, în care apa se găseste în cantităti

apreciabile, sub forma celor trei stări de agregare: vapori, ce asigură umiditatea aerului, lichidă,

care determină precipitatiile lichide, ceata, burnita etc si solidă, care generează precipitatiile solide,

chiciura, grindina s.a. deci, prin citcuitul apei, în componenta sa din atmosferă, în segmentul

evaporatie – condensare, apa capătă pentru planeta noastră o importantă deosebită, de altfel, bine

redată în capitolele din cuprinsul lucrării de fată.

Din punctul de vedere al specialistului cu pregătire tehnică în domeniul gospodăririi apelor,

precipitatiile rezultate prin ciclul natural al apei participă în mod indirect în caracterizarea resurselor

de apă ale uscatului