Riscuri Urbane și Managementul Acestora

Cursul urmăreşte prezentarea şi analiza fenomenelor de risc ce ameninţă în prezent comunităţile urbane, a cauzelor şi a efectelor acestora, cât şi a unor posibile variante de gestionare. Temele propuse urmăresc formarea capacităţii de a utiliza informaţia pentru analiza şi interpretarea unor situaţii concrete legate de producerea acestor fenomene, materializarea în practică a cunoştinţelor teoretice privind posibilităţile de gestionare a acestora.

Oraşul şi riscurile constituie astăzi, mai mult ca oricând, un cuplu de nedespărţit. Concept complex, evolutiv, riscul urban se diversifică în mod continuu, având cauze dar şi consecinţe multiple. Cunoaşterea fenomenelor de risc care asaltează în număr din ce în ce mai mare oraşul, rămâne, deseori, aproximativă. Marile catastrofe urbane nu constituie decât vârful unei piramide cu baza extrem de largă dată de mulţimea accidentelor şi dezordinilor cotidiene.

În contextul extrem de complex al lumii contemporane oraşul devine un loc eminamente vulnerabil la orice agent perturbator, fie exogen, fie endogen, datorită, în primul rând, concentrării populaţiei şi a activităţilor pe spaţii restrânse.

O dată cu creşterea exponenţială a ratei de urbanizare în lume cât şi a complexităţii activităţilor şi, implicit, a bazei economice, oraşul, deja vulnerabil în faţa fenomenelor naturale extreme, acumulează în plus toate disfuncţionalităţile tehnice şi socio-economice ale societăţii contemporane.

La nivel global, statisticile realizate pentru ultimele decenii, indică o creştere, mai ales începând cu ani ’80, a numărului dezastrelor datorate evenimentelor extreme, atât naturale cât şi tehnologice. Astfel (conform IFRC, 2002), doar pentru deceniul trecut, numărul total al dezastrelor raportate a crescut de la 368 în 1992 la 712 în 2001 – o creştere de peste 93% – având drept rezultat dublarea în aceeaşi perioadă a numărului de persoane afectate – de la 78.292.000 în 1992 la 170.478.000 în 2001. Această recrudescenţă a evenimentelor catastrofice, cât şi a costurilor lor globale, poate fi pusă pe seama mai multor factori, însă rolul esenţial este atribuit creşterii vulnerabilităţii comunităţilor umane.

O altă caracteristică a riscurilor contemporane este aceea a diversificării lor. În sistemele geografice actuale, tot mai puternic umanizate, intervenţiile externe şi dinamica schimbărilor interne au efecte neaşteptate. Riscurile sunt şi ele tot mai diverse, alături de cele deja asumate de societate adăugându-se multe altele, pasive, ce pot fi reactivate în orice moment, în timp ce altele sunt necunoscute încă.

Deşi circa 2/3 din numărul catastrofelor produse anual în lume au cauze de origine naturală (Fig. 1), cele având cauze tehnologice şi sociale se află însă într-o continuă expansiune (Fig. 2), lărgind în mod îngrijorător paleta riscurilor (generând, în medie, relativ puţine victime, însă cu pagube materiale considerabile).

Este vorba de noi forme de poluare, explozii, incendii, accidente la construcţiile inginereşti, accidente în cadrul reţelelor şi sistemelor bazate pe noile tehnologii şi, nu în ultimul rând, o întreagă gamă de ameninţări din sfera hazardului social.

Fig. 1 Repartiţia anuală a catastrofelor, după origine

Fig. 2 Evoluţia numărului dezastrelor tehnologice în perioada 1975-2008

În fine, o a treia caracteristică a riscurilor indică legătura indisolubilă dintre acestea şi oraşul contemporan. Într-adevăr, aproximativ 2/3 din victimele catastrofelor provin din mediul urban (circa 30.000 – 40.000 orăşeni, dintr-o medie anuală totală de circa 70.000 victime), oraşul devenind un loc eminamente vulnerabil la oricare agent perturbator exogen sau endogen.

Privită prin prisma consecinţelor (număr de victime şi pierderi materiale), situaţia este următoarea:

a) ca număr de victime, în ultimele decenii, circa 87% din pierderi sunt datorate episoadelor ucigătoare având cauze iniţial naturale, împărţite aproape in mod egal între fenomene fie climato-hidrologice (cicloni tropicali, furtuni, inundaţii ş.a.), fie geologo-geomorfologice (în special, cutremure de pământ), restul de 13% relevând evenimente extreme de origine tehnologică (Fig. 3). Fenomenele extreme naturale afectează toate teritoriile, dar cele mai atinse sunt în mod evident aglomeraţiile urbane.

Din punctul de vedere al numărului de victime, catastrofele tehnologice se înscriu rar în clasa de riscuri extreme, statisticile evidenţiind o medie de circa 30 victime pentru accidentele majore (cu unele excepţii grave, precum catastrofa de la Cernobâl, cu 160.000 victime, cea de la Bhopal, cu 3000 victime ş.a.).