Extras din curs

Introducere

Spaţiul rural moldovenesc, deseori catalogat la scara spaţiului naţional, drept unul autarhic/endogen economic, ermetic şi mult prea ancorat în paseismul modernităţii clasice din punct de vedere social sau, sintetizând, tradiţionalist, este departe de a avea aceste caracteristici omogen repartizate pe toată întinderea lui. Heterogeneitatea acestuia are o triplă sursă:

- pe de o parte, este cauzată de gradienţi structurali de tip continental (Vest-Est) care impun, prin simpla poziţie a provinciei în sistemul de relaţii la nivel naţional, un retard economic, care s-a acutizat în ultimele două decenii; privită prin prisma acestor gradienţi, Moldova mai acumulează două handicapuri spaţiale. Primul ar fi articularea defectuoasa la infrastructura de transport transcarpatică, care impune o accesibilitate sporită structurilor teritoriale vestice, iar cel de-al doilea e dat de caracterul ermetic al frontierelor din partea de Est a teritoriului ce face obiectul analizei noastre, imprimându-i un caracter spaţial de tip „cul du sac”. Acest din urmă handicap teritorial împiedică procesul de convergenţă economică regională, amputează potenţialul de cooperare tansfrontalieră şi transformă frontierele în decupaje tranşante, în loc să genereze spaţii de tip interfaţă;

- pe de altă parte, realizând un zoom asupra teritoriului Moldovei, ne sunt relevaţi gradienţi de tip centru – periferie, care imprimă mozaicarea peisajului funcţional al ruralului din proximitatea oraşelor mari şi mijlocii, mai vizibilă în partea estică a arealului analizat, unde spaţiul rural prezintă o modestă heterogeneitate funcţională;

- în fine, repartiţia resurselor subsolice şi forestiere impune o Moldovă vestică al cărui mediu rural este depozitarul unor resurse mai variate, care au generat mai timpuriu activităţi economice ce au imprimat o oarecare complexitate funcţională. Această accesibilitate mai mare la resurse a unităţilor LAU2 din vestul Moldovei se suprapune gradientului Vest-Est şi reprezintă, în opinia noastră, sursa primară a heterogeneităţii funcţionale din acest spaţiu.

Obiectivul nostru este reprezentat de identificarea fluxurilor de navetişti între unităţile LAU2 din Moldova. Fluxurile de navetişti reprezintă un indicator indispensabil pe de o parte relevării gradului de integrare al ruralului în interiorul structurilor teritoriale locale, care înlesneşte şi revelarea clusterelor urbane subregionale iar, pe de altă parte, delimitării ariilor urbane funcţionale (F.U.A. – în limba engleză).

Ipoteza principală de la care pornim în estimarea fluxurilor de navetişti o reprezintă faptul că distanţa, masa şi discontinităţile spaţiale sunt parametri teritoriali clasici, capabili să avanseze, pe de o parte dimensiunea fluxurilor de navetişti între unităţile administrative de bază (LAU2) iar, pe de altă parte, înţelegerea modului în care se organizează dispozitivele şi structurile spaţiale la scara micro în arhitectura teritorială a Moldovei. Apelul la caracteristicile clasice derivă, pe de o parte din necesitatea ientificării unui flux care nu este înregistrat de statisticile româneşti, cunoscând însă indicatori precum (nr. de salariaţi cu locul de muncă în altă localitate decât cea de domiciliu la nivelul Recensământului populaţiei şi locuinţelor din 2002, nr. de salariaţi din sectorul privat – cf. Borg Design 2006 şi distanţa dintre toate aşezările moldoveneşti) iar, pe de altă parte, din necesitatea comprimării diferitelor arii de informaţii statistice, extrem de eterogene ca acoperire spaţială şi cronologică.

Administrativ, diversitatea încadrării teritoriale şi tectonica ei ne forţează să selectăm numitorul comun al indicatorilor utilizabili – distanţa, masa, discontinuitatea. Dacă în Vestul Europei distanţa şi-a pierdut rolul structurant în organizarea teritorială, frontiera a devenit un decupaj formal şi vetust, eventual nostalgic, iar masele demografice se înscriu pe traiectorii policentrice, retardul de modernitate al Europei Central-Orientale şi, mai ales retardul structurilor teritoriale ale Moldovei în dublul context al Estului UE şi al României, asociat ermetismelor teritoriale de tip naţional (încă manifeste!), cauzat de gradienţi structurali de tip continental (Vest-Est), face ca aceşti indicatori să releve complexitatea mizelor gestiunii teritoriale în cazul unui spaţiu de tip entre-deux (Rey,2003; Groza, 2001,2003).

Identificarea fluxurilor de navetişti – aspecte metodologice

Demersul nostru se înscrie pe coordonate exploratorii, căutând să pună în evidenţă două aspecte. Cronologic vorbind, primul constă în estimarea propriu-zisă a fluxurilor de navetişti între unităţile administrative de bază, iar al doilea constă în analiza succintă a arhitecturii teritoriale revelate cartografic. Demersul nostru este rezultatul a trei seturi de relaţii, care pun în legătură parametri menţionaţi:

1. Relaţiile discontinuităţi – mase trebuie privite într-o dublă abordare, având în vedere defalcarea statistică a datelor din recensământul din 2002 privind numărul. de salariaţi cu locul de muncă în altă localitate, în interiorul judeţului, dar şi în exteriorul limitelor judeţene. Ca urmare, intersectarea limitelor judeţene (discontinuităţile) cu numărul. de salariaţi cu locul de muncă în altă localitate decât cea de domiciliu (mase), devine o necesitate în demersul nostru. Această intersecţie permite crearea a două baze de date: una la nivel intra-judeţean şi o a doua la nivel inter-judeţean şi, ulterior, după estimarea în paralel a fluxurilor celor două nivele de abordare spaţială, suprapunerea lor. Aceste relaţii ne sunt necesare în abordarea (mai ales a) primei părţi a demersului nostru – identificarea dimensiunii teoretice a fluxurilor de navetişti. Dar nu vor fi absente nici în relevarea şi analiza arhitecturii teritoriale moldoveneşti. Intersectarea limitelor judeţene cu potenţialul teoretic major de interaţiune spaţială, permite crearea unor tipologii a spaţiilor rurale, multe dintre ele suprapuse unor structuri teritoriale fie mono-polarizate, fie interstiţiale (bi- sau multi-polarizate), pentru care limita judeţeană nu reprezintă decât o demarcaţie pur administrativă.

2. Analiza transcalară a relaţiei accesibilitate (privită ca distanţă orientată) şi nr. de salariaţi cu locul de muncă în altă localitate decât cea de domiciliu sau potenţialul de interacţiune (mase), relevă modul în care centralităţile teritoriale, unele dintre ele reziduale, altele în emergenţă, care personalizează arhitectura structurilor teritoriale din Moldova, sunt disjuncte, parţial autonome şi greu de pus în reţea, condiţie sine qua non pentru emergenţa policentrismului. Această analiză este prezentă deopotrivă, atât în prima parte a demersului nostru, cât şi în a doua parte.

3. În cazul primei părţi a demersului nostru relaţia distanţe-discontinuităţi ne este utilă în filtrarea distanţelor în funcţie de apartenenţa teritorială (intra- sau inter-judeţeană). Filtrarea, deopotrivă, spaţială şi teritorială este necesară utilizării celor două categorii de navetişti menţionate anterior (în interiorul judeţului şi în exteriorul lor). În cea de-a doua parte a demersului, articularea distanţe-discontinuităţi reprezintă, din punct de vedere conceptual, un exerciţiu mai dificil, manifestându-se în interiorul sintezei distanţă-masă-discontinuitate. Efectele destructurante ale limitelor administrative şi politice (judeţene, resectiv frontierele de stat) şi de ce nu, vetustele limite ale provinciilor, în ceea ce priveşte convergenţa economică regională, pot fi asimilate unui parametru gradiental, care descrie statutul de intermediaritate al spaţiului rural din proximitatea entităţilor urbane cu potenţial FUA sau al spaţiilor rurale periferice, pentru care caracterul de interstiţialitate este mai degrabă un termen peiorativ.